 |
Legea Cu privire la asociaţiile obşteşti
Legea Privind sistemul public de asigurări sociale
Legea contabilităţii*
Legea Parlamentului Republicii Moldova
N 837-XIII, 17 mai 1996
Cu privire la asociaţiile obşteşti
(Monitorul Oficial N 6, 23 ianuarie 1997)
#G0(cu ultimele modificări din Legea N 583-XIV, 30.07.1999)
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Prezenta lege reglementează relaţiile sociale legate de realizarea dreptului de asociere al cetăţenilor şi stabileşte principiile de constituire, înregistrare, desfăşurare şi încetare a activităţii asociaţiilor obşteşti.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea de asociaţie obştească
(1) Asociaţia obştească este o formaţiune benevolă, de sine stătătoare,
autogestionară, constituită prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice, sociale şi culturale, care nu are drept scop obţinerea profitului. Scopurile şi sarcinile asociaţiei obşteşti sînt
stabilite de statutul, regulamentul acesteia, de alte acte denumite în continuare statut, înregistrate în modul stabilit.
(2) Asociaţii obşteşti se consideră mişcările obşteşti, organizaţiile pacifiste
şi de apărare a drepturilor omului, organizaţiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii, societăţile ştiinţifice, tehnice, ecologiste, cultural-
educative, sportive, alte societăţi benevole, uniunile de creaţie, comunităţile naţional-culturale, instituţiile obşteşti, alte asociaţii ale cetăţenilor.
(3) Sub incidenţa prezentei legi nu cad partidele şi alte organizaţii social-politice, sindicatele, asociaţiile de patroni, fundaţiile, organizaţiile religioase şi persoanele lor juridice, organizaţiile create de autorităţile publice, organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii ce au scopuri comerciale sau contribuie la obţinerea profitului de către alte întreprinderi şi organizaţii, formaţiunile de iniţiativă obştească (consiliile şi comitetele de microraion, comitetele de imobil, de stradă, săteşti etc.), al căror mod de constituire şi de activitate este stabilit de alte acte legislative.
Articolul 2. Scopurile constituirii şi activităţii
asociaţiilor obşteşti
(1) Asociaţiile obşteşti se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării şi apărării drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a altor drepturi şi libertăţi legitime; dezvoltării activismului social şi spiritului de iniţiativă al cetăţenilor, satisfacerii intereselor lor profesionale şi de amatori în domeniul creaţiei ştiinţifice, tehnice, artistice; ocrotirii sănătăţii populaţiei, antrenării acesteia în activitatea filantropică, în practicarea sportului de masă şi a culturii fizice; desfăşurării activităţii de culturalizare a populaţiei; ocrotirii naturii, monumentelor de istorie şi cultură; educaţiei patriotice şi umanistice; extinderii contactelor internaţionale; consolidării păcii şi prieteniei între popoare; desfăşurării altor activităţi neinterzise de legislaţie.
(2) Asociaţiile obşteşti se împart în asociaţii ce urmăresc beneficiul public şi asociaţii ce urmăresc beneficiul mutual.
(3) Asociaţii obşteşti ce urmăresc beneficiul public sînt asociaţiile al căror obiect de activitate este în exclusivitate apărarea drepturilor omului, învăţămîntul, dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, cultura, arta, sportul de amatori, lichidarea efectelor calamităţilor naturale, protecţia mediului înconjurător şi alte domenii cu caracter social-util.
(4) Asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor particulare şi corporative ale membrilor acestor asociaţii.
(5) Asociaţiile obşteşti pot contribui, prin activitatea lor, la realizarea de către autorităţile publice a scopurilor şi sarcinilor de importanţă şi utilitate publice.
Articolul 3. Principiile de constituire şi
de activitate ale asociaţiilor obşteşti
(1) Asociaţiile obşteşti, indiferent de forma organizatorico-juridică şi de amploarea activităţii lor, sînt egale în faţa legii şi îşi desfăşoară activitatea con-form programelor şi statutelor lor, în conformitate cu Constituţia şi cu legislaţia Republicii Moldova.
(2) Asociaţiile obşteşti se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor (participanţilor). Activitatea asociaţiilor obşteşti trebuie să aibă un caracter transparent, informaţia cu privire la documentele de constituire şi cele programatice fiind accesibilă tuturor. Asociaţiile obşteşti sînt libere să-şi stabilească structura internă, să-şi aleagă scopurile, formele şi metodele de activitate.
(3) Participarea cetăţeanului la activitatea asociaţiei obşteşti nu poate servi drept temei pentru limitarea drepturilor acestuia sau pentru acordarea de către stat a cărorva înlesniri şi privilegii, precum şi drept condiţie pentru încadrarea sau drept cauză pentru neîncadrarea într-o funcţie publică, cu excepţia temeiurilor prevăzute la art.4 alin. (4). Este inadmisibilă orice cerinţă de a indica în documentele oficiale calitatea de membru al unei sau altei asociaţii obşteşti.
(4) Activitatea asociaţiilor obşteşti bazată pe principiul supunerii necondiţionate a membrilor asociaţiei conducerii acesteia se interzice.
Articolul 4. Restricţii la constituirea şi
activitatea asociaţiilor obşteşti
(1) Nu se admite constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti care îşi propun drept scop sau îşi aleg drept mod de acţiune schimbarea prin violenţă a regimului constituţional, subminarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, propaganda războiului, violenţei şi a cruzimii, aţîţarea urii sociale, rasiale, naţionale sau religioase, alte fapte pasibile de pedeapsă în conformitate cu legislaţia. Stipularea în statutul asociaţiei obşteşti a clauzelor privind apărarea principiilor echităţii sociale nu poate fi considerată drept aţîţare a urii sociale.
(2) Se interzice constituirea asociaţiilor obşteşti paramilitare şi a formaţiunilor armate.
(3) Se interzice constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti care atentează la drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, la sănătatea oamenilor şi la morala publică.
(4) Funcţionarii publici în obligaţiile de serviciu ale cărora intră înregistrarea asociaţiilor obşteşti şi controlul asupra activităţii lor nu pot fi fondatori ai asociaţiilor obşteşti. Fondatori ai asociaţiilor obşteşti şi membri ai organelor lor de conducere, executive, de control şi revizie nu pot fi membrii Guvernului şi funcţionarii publici în obligaţiile de serviciu ale cărora intră promovarea politicii de stat în domeniile prioritare, conform statutelor, pentru aceste asociaţii obşteşti. Prin lege pot fi stabilite şi alte restricţii la constituirea anumitelor tipuri de asociaţii obşteşti şi la intrarea în aceste asociaţii a unor categorii concrete de funcţionari publici.
Articolul 5. Formele organizatorico-juridice
ale asociaţiilor obşteşti
Asociaţiile obşteşti se pot constitui în una din următoarele forme organizatorico-juridice:
a) mişcare obştească;
b) organizaţie obştească;
c) instituţie obştească.
Articolul 6. Mişcarea obştească
(1) Mişcarea obştească este o asociaţie obştească constituită din participanţi, neavînd calitatea de membru consemnată, care tinde sprerealizarea unor scopuri civile, economice, sociale, culturale importante şi a altor scopuri social utile, susţinute de către participanţii la mişcarea obştească.
(2) Organul suprem de conducere al mişcării obşteşti este congresul (conferinţa) sau adunarea generală a participanţilor mişcării. Organul de conducere permanent al mişcării obşteşti este un organ colegial eligibil, subordonat congresului (conferinţei) sau adunării generale, care după înregistrarea mişcării obşteşti exercită drepturile persoanei juridice în numele mişcării obşteşti şi îndeplineşte obligaţiile acesteia în conformitate cu statutul.
Articolul 7. Organizaţia obştească
(1) Organizaţia obştească este o asociaţie obştească constituită, pe baza consemnării calităţii de membru, pentru desfăşurarea în comun a activităţii în vederea realizării scopurilor statutare ale cetăţenilor asociaţi şi apărării intereselor lor comune.
(2) Organul suprem de conducere al organizaţiei obşteşti este congresul
(conferinţa) sau adunarea generală. Organul de conducere permanent al organizaţiei obşteşti este un organ colegial, eligibil, subordonat congresului (conferinţei) sau adunării generale, care după înregistrarea organizaţiei obşteşti exercită drepturile persoanei juridice în numele organizaţiei obşteşti şi îndeplineşte obligaţiile acesteia în conformitate cu statutul.
Articolul 8. Instituţia obştească
(1) Instituţia obştească este o asociaţie de cetăţeni, neavînd calitatea de membru consemnată, ce îşi propune ca scop prestarea unui anumit gen de servicii care corespund intereselor participanţilor asociaţiei şi scopurilor statutare ale acestei asociaţii.
(2) Conducerea instituţiei obşteşti este exercitată de către persoanele numite de fondator (fondatori).
(3) În conformitate cu documentele de constituire, pe lîngă instituţia obştească se poate constitui un organ colegial, numit sau ales de fondator (fondatori). Acest organ poate determina conţinutul activităţii instituţiei obşteşti, poate avea drept de vot consultativ pe lîngă fondator (fondatori), dar nu are dreptul să dispună de bunurile instituţiei obşteşti, dacă fondatorul (fondatorii) nu a(au) stabilit altfel.
Articolul 9. Uniunile de asociaţii obşteşti
Asociaţiile obşteşti au dreptul să creeze pe baza liberului consimţămînt, în temeiul contractului de constituire, uniuni de asociaţii obşteşti, înfiinţînd astfel o nouă persoană juridică. Modul de organizare şi încetare a activităţii uniunilor de asociaţii obşteşti este stabilit de prezenta lege.
Articolul 10. Apărarea dreptului de asociere al cetăţenilor.
Protecţia juridică a asociaţiilor obşteşti
(1) Dreptul de asociere al cetăţenilor este apărat în cadrul supravegherii de stat asupra respectării legalităţii, pe cale judiciară sau administrativă. Din iniţiativa cetăţenilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţii de răspundere care creează dificultăţi la constituirea asociaţiilor obşteşti şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.
(2) Apărarea judiciară sau administrativă poate avea ca urmare restabilirea dreptului violat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţii de răspundere care creează dificultăţi la exercitarea dreptului de asociere al cetăţenilor, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.
(3) Statul garantează asociaţiilor obşteşti apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
(4) Problemele ce aduc atingere intereselor asociaţiilor obşteşti se soluţionează, în cazurile prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor asociaţiilor respective sau de comun acord cu aceştia.
(5) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale asociaţiilor obşteşti, precum şi a intereselor de importanţă publică, se realizează pe cale judiciară, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(6) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea asociaţiilor obşteşti, precum şi amestecul asociaţiilor obşteşti în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţii de răspundere nu se admite, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţie.
(7) Lucrătorii aparatului asociaţiilor obşteşti cad sub incidenţa legislaţiei muncii, precum şi a legislaţiei cu privire la asistenţa socială şi la asigurarea socială. Asistenţa socială şi asigurarea socială a lucrătorilor din aparatul asociaţiilor obşteşti - cetăţeni străini -, care nu-şi au domiciliul în Republica Moldova, se efectuează în modul prevăzut de Legea cu privire la concesiuni.
Articolul 11. Relaţiile dintre stat şi asociaţiile obşteşti.
Sprijinul acordat de stat asociaţiilor obşteşti
(1) Statul poate să acorde sprijin asociaţiilor obşteşti prin finanţarea cu destinaţie specială, la cererea acestora, a unor programe sociale, ştiinţifice şi culturale, prin încheierea unor contracte pentru executare de lucrări şi prestare de servicii, precum şi prin plasarea, pe bază de concurs, a unor comenzi sociale de realizare a diferitelor programe de stat unui număr nelimitat de asociaţii obşteşti. Statul contribuie la desfăşurarea activităţii asociaţiilor obşteşti ce urmăresc beneficiul public, colaborînd cu acestea şi promovînd faţă de ele o politică fiscală preferenţială. În relaţiile cu asociaţiile obşteşti care desfăşoară activitate în acelaşi domeniu, organele de stat nu trebuie să acorde preferinţe nici uneia din ele.
(2) Asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul public pot fi scutite parţial sau integral de plata unor impozite în conformitate cu legislaţia fiscală şi cu prezenta lege. Arendarea de către asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul public a încăperilor şi clădirilor proprietate publică se face în condiţii preferenţiale, în modul stabilit de Guvern. Scutirea asociaţiilor obşteşti de impozite şi acordarea, cu titlu individual, a altor înlesniri şi privilegii nu se admite.
(3) Asociaţiile obşteşti de tineret şi de copii beneficiază de sprijinul material şi financiar al statului. Statul acordă organizaţiilor de copii dreptul de a folosi gratuit sau în condiţii preferenţiale încăperile şcolilor, liceelor, colegiilor şi instituţiilor extraşcolare, căminele culturale, palatele şi casele de cultură, amenajările sportive.
(4) Asociaţiile obşteşti şi persoanele lor juridice care, în perioada alegerilor autorităţilor publice, desfăşoară agitaţie pro sau contra partidelor politice, organizaţiilor social-politice, blocurilor şi candidaţilor aparte sînt private de dreptul la sprijin financiar de stat cu destinaţie specială, la impunere, finanţare şi creditare preferenţială. Mijloacele financiare primite de ele în conformitate cu programele speciale de stat, în calitate de granturi şi subvenţii urmează să fie restituite la bugetul de stat, în temeiul hotărîrii judecătoreşti, în conformitate cu legislaţia. Organele de conducere ale asociaţiei obşteşti, în numele căreia membrii (participanţii) asociaţiei sau alte persoane au desfăşurat agitaţie preelectorală fără ştirea şi asentimentul acestor organe, urmează să declare, fără întîrziere, neparticiparea asociaţiei pe care o conduc la aceste acţiuni, iar organul de informare în masă, prin al cărui intermediu s-a făcut agitaţie, este obligat să difuzeze în cel mai scurt timp dezminţirea. Persoanele care acţionează în numele asociaţiei obşteşti fără sancţiunea organelor de conducere poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
(5) Asociaţiile obşteşti şi persoanele lor juridice nu au dreptul să utilizeze mijloacele băneşti şi valorile materiale, primite de la persoane fizice şi juridice străine, pentru susţinerea partidelor politice, organizaţiilor social-politice, blocurilor şi candidaţilor aparte în cadrul alegerilor autorităţilor publice. Mijloacele băneşti şi valorile materiale utilizate în scopurile menţionate urmează să fie expropriate, cu titlu gratuit, în venitul bugetului de stat, în temeiul hotărîrii judecătoreşti.
Articolul 12. Categoriile de asociaţii obşteşti
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova se constituie şi îşi desfăşoară activitatea asociaţii obşteşti: republicane, locale şi internaţionale.
(2) Se consideră asociaţie obştească republicană, asociaţia obştească a cărei activitate, în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare, se extinde asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova sau asupra majorităţii raioanelor, oraşelor şi municipiilor ei ori care are fondatori sau structuri organizatorice în aceste unităţi administrativ-teritoriale.
(3) Se consideră asociaţie obştească locală, asociaţia obştească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unei sau al cîtorva unităţi administrativ-teritoriale.
(4) Se consideră asociaţie obştească internaţională, asociaţia obştească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unui sau al cîtorva raioane, oraşe şi municipii ale Republicii Moldova sau asupra întregului ei teritoriu, precum şi asupra teritoriului unui sau al cîtorva state străine, şi care are sau intenţionează să aibă, conform statutului, structuri organizatorice peste hotare. Se consideră filiale (secţii, reprezentanţe) ale asociaţiilor obşteşti internaţionale, asociaţiile obşteşti (neguvernamentale, nonprofit) constituite în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, care în propriile statute sînt consacrate ca filiale (secţii, reprezentanţe) ale asociaţiilor obşteşti internaţionale respective şi consfinţesc documentar supremaţia statutelor asociaţiilor internaţionale. În cazul în care asociaţia obştească internaţională a cărei filială (secţie, reprezentanţă) se înregistrează în Republica Moldova nu are statut, drept temei pentru acordarea statutului de filială (secţie, reprezentanţă) serveşte adresarea în scris a organului de conducere al asociaţiei obşteşti internaţionale respective către organul de înregistrare din Republica Moldova.
Articolul 13. Legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti
(1) Legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti se constituie din prezenta lege şi din alte acte legislative.
(2) Uniunile internaţionale de asociaţii obşteşti se constituie, îşi desfăşoară şi îşi încetează activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în modul prevăzut de prezenta lege pentru asociaţiile obşteşti.
(3) Filialele, secţiile, reprezentanţele şi alte structuri organizatorice ale asociaţiilor obşteşti străine (neguvernamentale, nonprofit) se constituie, îşi desfăşoară şi îşi încetează activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative.
(4) Activitatea filantropică şi de sponsorizare în sfera de activitate a asociaţiilor obşteşti se reglementează de Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare şi de legislaţia fiscală.
(5) Actele subordonate legii, care reglementează modul de realizare a dreptului de asociere al cetăţenilor şi stabilesc statutul unor tipuri distincte de asociaţii, în partea în care contravin prevederilor prezentei legi, nu au putere juridică.
Capitolul II
CONSTITUIREA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
Articolul 14. Constituirea asociaţiilor obşteşti
(1) Asociaţiile obşteşti se constituie din iniţiativa fondatorilor lor care pot fi persoane fizice - cetăţeni cu capacitate de exerciţiu -, care au atins vîrsta de 18 ani, şi persoane juridice - asociaţii obşteşti.
(2) Asociaţiile obşteşti se constituie din iniţiativa a cel puţin 3 cetăţeni şi/sau a unei sau a mai multor persoane juridice - asociaţii obşteşti.
(3) Fondatori ai asociaţiilor obşteşti de tineret şi de copii pot fi cetăţenii care au atins vîrsta de 18 ani sau asociaţiile obşteşti prevăzute la alin.(1) din prezentul articol.
(4) Asociaţiile obşteşti pot fi fondatori ai altor asociaţii obşteşti în cazul constituirii acestora prin fuzionare, aderare, divizare, separare sau transformare.
(5) Autorităţile publice nu pot fi fondatori, membri (participanţi) ai asociaţiilor obşteşti.
(6) Cetăţenii străini şi apatrizii domiciliaţi în Republica Moldova pot fonda asociaţii obşteşti pe aceleaşi baze ca şi cetăţenii Republicii Moldova, dacă legislaţia cu privire la tipurile distincte de asociaţii obşteşti nu prevede altfel.
(7) La constituirea asociaţiilor obşteşti în formă de organizaţii obşteşti, fondatorii devin de plin drept membri ai acestora, titulari ai drepturilor şi obligaţiilor respective. La constituirea asociaţiilor obşteşti în alte forme organizatorico-juridice, drepturile şi obligaţiile fondatorilor se stabilesc în statutele asociaţiilor obşteşti.
(8) Decizia de constituire a asociaţiei obşteşti se adoptă la congresul (conferinţa) sau adunarea generală a iniţiatorilor constituirii asociaţiei, concomitent cu aprobarea statutului şi alegerea organelor de conducere, de control şi revizie.
Articolul 15. Membrii şi participanţii asociaţiilor obşteşti
(1) Membri (participanţi) ai asociaţiilor obşteşti pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, dacă legislaţia cu privire la tipurile distincte de asociaţii obşteşti nu prevede altfel.
(2) În asociaţiile obşteşti calitatea de membru poate să fie sau să nu fie consemnată. În mişcările obşteşti şi instituţiile obşteşti calitatea de membru nu se consemnează.
(3) Membri ai asociaţiei obşteşti sînt persoanele fizice şi juridice (asociaţii obşteşti) interesate în realizarea scopurilor şi sarcinilor asociaţiei respective, care dobîndesc calitatea de membru prin depunerea unei cereri individuale sau prin întocmirea unui alt document.
(4) Participanţi ai asociaţiei obşteşti sînt persoanele fizice şi juridice (asociaţii obşteşti) care încuviinţează scopurile şi sarcinile asociaţiei respective şi/sau acţiunile ei concrete, participă la activitatea ei, fără a-şi legaliza participarea prin cereri individuale sau prin alte documente.
(5) Membri (participanţi) ai asociaţiilor obşteşti pot fi cetăţenii care au atins vîrsta de 18 ani.
(6) Membri (participanţi) ai asociaţiilor obşteşti de tineret pot fi cetăţenii care au atins vîrsta de 14 ani.
(7) Membri (participanţi) ai asociaţiilor obşteşti de copii pot fi cetăţenii care au atins vîrsta de 10 ani.
(8) Asociaţiile obşteşti pot intra, cu drepturi de membru, în componenţa altor asociaţii obşteşti, dacă astfel este prevăzut de statutele asociaţiilor. Membrii - asociaţii obşteşti ai organizaţiilor obşteşti au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi membrii - persoane fizice.
Articolul 16. Conducătorii asociaţiilor obşteşti
Conducători ai asociaţiilor obşteşti, precum şi membri ai organelor lor de control şi revizie pot fi numai cetăţenii care au atins vîrsta majoratului, domiciliaţi în Republica Moldova.
Articolul 17. Denumirea şi simbolica asociaţiei obşteşti
(1) Denumirea, steagurile, emblemele, fanioanele şi alte simboluri ale asociaţiei obşteşti, dacă atare există, trebuie să difere de denumirile şi simbolica altor persoane juridice, inclusiv de ale celor care au fost lichidate prin hotărîre judecătorească şi şi-au încetat activitatea.
(2) Simbolica asociaţiei obşteşti nu trebuie să coincidă cu simbolica de stat a Republicii Moldova, precum şi cu cea a statelor străine; nu trebuie să violeze drepturile asupra proprietăţii intelectuale. Folosirea imaginii stemei de stat pe ştampilele şi foile cu antet ale asociaţiilor obşteşti nu se admite.
(3) Denumirea şi simbolica asociaţiei obşteşti nu pot să servească pentru propaganda scopurilor şi modurilor de acţiune indicate la art.4 alin.(1).
(4) Asociaţia obştească are dreptul să folosească în denumirea sa numele unui cetăţean numai cu consimţămîntul lui, iar în caz de deces al acestui cetăţean, numai în temeiul testamentului autentificat de notar. Dacă nu există testament, numele se foloseşte cu consimţămîntul comun al soţiei (soţului), părinţilor şi copiilor majori ai persoanei decedate. În cazul în care persoanele nominalizate lipsesc, problema folosirii în denumire a numelui cetăţeanului se soluţionează de însăşi asociaţia obştească.
(5) Simbolica asociaţiei obşteşti se aprobă de către organele ei de conducere în conformitate cu statutul acesteia şi urmează să fie înregistrată de către organul de stat care înregistrează (a înregistrat) asociaţia obştească.
Articolul 18. Statutul asociaţiei obşteşti
(1) Statutul asociaţiei obşteşti trebuie să prevadă:
a) forma organizatorico-juridică a asociaţiei;
b) denumirea asociaţiei;
c) sediul asociaţiei şi teritoriul în limitele căruia ea îşi desfăşoară activitatea;
d) scopurile şi sarcinile asociaţiei, metodele de realizare a acestora, durata activităţii asociaţiei obşteşti;
e) condiţiile şi procedura de primire a noi membri în asociaţia obştească, precum şi cele de retragere din rîndurile ei (în cazul în care calitatea de membru este consemnată);
f) drepturile şi obligaţiile membrilor asociaţiei obşteşti (în cazul în care calitatea de membru este consemnată);
g) structura asociaţiei obşteşti, procedura de constituire, denumirea exactă, structura, competenţa şi durata mandatului organelor de conducere, organelor executive, ale celor de control şi revizie ale asociaţiei, sediul acestora;
h) procedura de adoptare, de modificare şi completare a statutului;
i) sursele, modul de formare şi de folosire a proprietăţii şi a altor bunuri ale asociaţiei obşteşti; cuantumul cotizaţiilor de membru (în cazul în care calitatea de membru este consemnată); organul care este în drept să ia decizii cu privire la procurarea, distribuirea şi înstrăinarea proprietăţii;
j) procedura şi termenele de convocare a adunărilor generale, conferinţelor, congreselor;
k) formele de participare a asociaţiei obşteşti la viaţa societăţii şi statu-lui;
l) procedura de constituire, statutul, structura şi metodele de activitate ale organizaţiilor primare ale asociaţiei obşteşti;
m) parametrii principali ai dării de seamă financiare şi modul în care aceasta este dată publicităţii;
n) procedura de reorganizare şi de încetare a activităţii asociaţiei obşteşti.
(2) Statutul asociaţiei obşteşti poate să conţină descrierea simbolicii asociaţiei.
(3) Statutul asociaţiei obşteşti poate să conţină şi alte prevederi referitoare la activitatea asociaţiei, care nu contravin legislaţiei.
Articolul 19. Înregistrarea statutului
(1) Statutul asociaţiei obşteşti urmează să fie înregistrat de către organul de stat autorizat. Asociaţia obştească este în drept să nu-şi înregistreze statutul.
(2) Capacitatea juridică a asociaţiei obşteşti, în calitatea sa de persoană juridică, intervine de la data înregistrării statutului asociaţiei de către organul de stat autorizat. Asociaţia obştească care nu şi-a înregistrat statutul nu are capacitatea juridică a persoanei juridice, este o asociaţie neformală de persoane particulare, care nu cade sub incidenţa prezentei legi.
(3) Statutele asociaţiilor obşteşti republicane şi internaţionale, ale filialelor (secţiilor, reprezentanţelor) acestora sînt înregistrate de către Ministerul Justiţiei.
(4) Statutele asociaţiilor obşteşti locale se înregistrează de către organele administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se constituie asociaţiile.
(5) Pentru înregistrarea statutului, asociaţia obştească prezintă, în termen de 1 lună de la data aprobării statutului, la organul de stat respectiv, următoa- rele documente, a căror listă nu poate fi extinsă:
a) cererea, semnată de toţi membrii organului de conducere al asociaţiei obşteşti, în care se va indica domiciliul fiecăruia;
b) statutul, în două exemplare;
c) două copii de pe procesul-verbal al congresului (conferinţei) de constituire sau adunării generale la care a fost adoptat statutul asociaţiei obşteşti. Procesul-verbal trebuie să conţină date despre constituirea asociaţiei obşteşti, aprobarea statutului, alegerea organelor de conducere, de control şi revizie;
d) date despre fondatorii asociaţiei obşteşti: numele, prenumele, anul naşterii, domiciliul, cetăţenia persoanelor fizice (autentificate prin semnăturile acestora); copia de pe certificatul de înregistrare de stat a statutului asociaţiei obşteşti şi extrasul din procesul-verbal al şedinţei organului de conducere autorizat al asociaţiei obşteşti, în care să fie consemnată decizia de constituire a noii asociaţii obşteşti, iar în cazul constituirii unei instituţii obşteşti sau a unei uniuni de asociaţii obşteşti - şi copia de pe contractul de constituire;
e) declaraţia prin care persoanele indicate la art.17 alin.(4) consimt la folosirea numelui cetăţeanului în denumirea asociaţiei obşteşti;
f) decizia organului suprem al asociaţiei obşteşti prin care organul de conducere sau organul executiv al asociaţiei este învestit să reprezinte asociaţia în procesul înregistrării;
g) documentul prin care se adevereşte stabilirea sediului;
h) documentul bancar care face dovada achitării taxei de înregistrare.
(6) Prezenţa preşedintelui sau a reprezentantului plenipotenţiar al organului de conducere sau al organului executiv al asociaţiei obşteşti la examinarea de către organul de înregistrare a chestiunii privind înregistrarea statutului asociaţiei este obligatorie.
(7) Modificările şi completările în statutul asociaţiei obşteşti se înregistrează conform aceleiaşi proceduri şi în aceleaşi termene ca şi statutul. Pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor condiţionate de modificarea legislaţiei nu se percepe taxa de înregistrare.
(8) Statutul secţiei (filialei) locale a asociaţiei obşteşti se înregistrează de către organul administraţiei publice locale, în temeiul documentelor enumerate la alin. (5) din prezentul articol, autentificate de organul central de conducere al asociaţiei obşteşti, precum şi al copiei de pe certificatul de înregistrare de stat a statutului asociaţiei respective.
(9) Pentru înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti, a modificărilor şi completărilor se percepe taxa de înregistrare, în cuantum de 3 salarii minime, în modul prevăzut de legislaţie. Pentru folosirea în denumirea asociaţiei obşteşti a denumirii statului ”Moldova”, ”Republica Moldova”, precum şi a denumirilor de localităţi, taxa nu se percepe.
Articolul 20 . Decizia privind înregistrarea statutului
Organul de stat de înregistrare este obligat să adopte, în termen de 1 lună, una din următoarele decizii: să înregistreze statutul asociaţiei obşteşti şi să elibereze fondatorilor certificatul de înregistrare de stat; să amîne înregistrarea statutului; să refuze înregistrarea statutului.
Articolul 21. Certificatul de înregistrare de stat
(1) Documentul ce atestă înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti este certificatul de înregistrare de stat, care se perfectează de către organul de înregistrare, în termen de 3 zile de la adoptarea deciziei de înregistrare a statutului. Formularul certificatului este aprobat de Guvern.
(2) Înregistrarea statutelor asociaţiilor obşteşti de tineret şi de copii şi eliberarea certificatelor de înregistrare de stat se fac numai în cazul în care în organele de conducere ale acestor asociaţii sînt alese persoane care au atins vîrsta de 18 ani.
Articolul 22. Amînarea înregistrării statutului
Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti poate fi amînată pe un termen de pînă la 3 luni, dacă a fost încălcată procedura de constituire a asociaţiei, prevăzută de prezenta lege. În decizia de amînare a înregistrării trebuie să fie menţionate cauzele din care se amînă înregistrarea statutului. Fondatorilor asociaţiei obşteşti li se comunică în scris, în termen de 3 zile, despre adoptarea acestei decizii.
Articolul 23. Refuzul de a înregistra statutul
(1) Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti se poate refuza din următoarele motive excepţionale:
a) statutul contravine Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi şi altor acte legislative;
b) cerinţele expuse în decizia de amînare a înregistrării statutului nu sînt îndeplinite în termen de 3 luni;
c) anterior a fost înregistrat statutul unei asociaţii obşteşti cu aceeaşi denumire;
d) cererea de înregistrare a statutului asociaţiei obşteşti a fost depusă înainte de expirarea unui an din ziua rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată privind încetarea activităţii asociaţiei respective;
e) organul de înregistrare constată că documentele prezentate de asociaţie conţin informaţie neautentică;
f) denumirea asociaţiei obşteşti atinge morala publică, sentimentele naţionale şi religioase ale cetăţenilor.
(2) Refuzul de a înregistra statutul pe motivul inoportunităţii constituirii asociaţiei sau în legătură cu faptul că sediul pus la dispoziţia asociaţiei obşteşti este domiciliul unui cetăţean nu se admite.
(3) În cazul în care înregistrarea statutului se refuză, fondatorilor asociaţiei obşteşti li se comunică despre aceasta în scris, în termenul stabilit pentru înregistrare, indicîndu-se motivul refuzului.
(4) Refuzul de a înregistra statutul nu poate fi un obstacol pentru depunerea repetată a documentelor pentru înregistrare.
(5) Examinarea adresării repetate către organul de înregistrare şi adoptarea deciziei respective se fac pe baze generale, în modul prevăzut de prezenta lege, percepîndu-se taxa de înregistrare.
Articolul 24. Exercitarea căii de atac împotriva
refuzului de a înregistra statutul
Refuzul de a înregistra statutul asociaţiei obşteşti în termenul stabilit sau pentru motive pe care fondatorii le consideră neîntemeiate poate fi atacat în instanţa de judecată aflată în raza teritorială a organului de înregistrare, în decurs de 1 lună din ziua adoptării deciziei de refuz. Acţiunea se soluţionează în modul prevăzut de Codul de procedură civilă.
Articolul 25. Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti
(1) Ministerul Justiţiei ţine Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti.
(2) Organele administraţiei publice locale ţin registrul asociaţiilor obşteşti locale. Datele privind înregistrarea acestor asociaţii se transmit, în termen de 10 zile, la Ministerul Justiţiei. Evidenţa obligatorie a verigilor structurale primare ale asociaţiilor obşteşti republicane şi internaţionale se ţine, de asemenea, de organele administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se află aceste verigi structurale.
(3) Datele din Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti pe anul calendaristic precedent se publică în mod obligatoriu în organele oficiale de presă din Republica Moldova pînă la sfîrşitul trimestrului 2 al fiecărui an calendaristic.
Capitolul III
DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI CONDIŢIILE
ACTIVITĂŢII ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
Articolul 26. Drepturi
Asociaţia obştească are dreptul:
a) să difuzeze liber informaţia despre activitatea sa;
b) să fondeze mijloace de informare în masă proprii şi să se folosească, în modul stabilit, de cele de stat;
c) să desfăşoare activitate editorială;
d) să reprezinte şi să apere interesele legitime ale membrilor (participanţilor) săi în organele şi organizaţiile de stat;
e) să obţină de la autorităţile publice informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii statutare, cu omisiunile reglementate de legislaţie;
f) să creeze, în funcţie de necesităţi, pe contul mijloacelor proprii, subdiviziuni structurale locale;
g) să desfăşoare activitate economică productivă şi altă activitate de întreprinzător, care ar contribui la realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare, în conformitate cu legislaţia, inclusiv cu ajutorul întreprinderilor-persoane juridice create în acest scop;
h) să participe la concursuri naţionale şi internaţionale în vederea obţinerii de comenzi sociale şi dotaţii din partea statului, precum şi în vederea obţinerii de granturi şi burse de la alte ţări, de la fundaţii şi organizaţii naţionale, străine şi internaţionale şi de la persoane particulare;
i) să încheie cu persoane fizice şi juridice acorduri bilaterale şi multilaterale de colaborare tehnico-ştiinţifică, economică, financiară şi de producţie, de executare de lucrări şi de prestare de servicii în vederea realizării scopurilor şi sarcinilor statutare;
j) să execute lucrări de cercetare ştiinţifică, de proiectare, să efectueze expertiza obştească a proiectelor şi programelor de importanţă socială, să participe la lucrările comisiilor mixte atunci cînd se examinează aceste proiecte, cu condiţia stipulării acestor activităţi în statut;
k) să aibă denumire şi simbolică proprie;
l) să exercite în volum deplin atribuţiile care nu contravin legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti, conferite persoanelor juridice de Codul civil şi Codul de procedură civilă.
m) să organizeze, în condiţiile legii, întruniri şi alte acţiuni publice.
Articolul 27. Obligaţii
(1) Asociaţia obştească este obligată:
a) să respecte Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova, normele de drept internaţional referitoare la domeniul de activitate al asociaţiilor obşteşti, precum şi normele prevăzute de statutul asociaţiei;
b) să introducă modificările necesare în documentele de constituire, în cazul modificării legislaţiei sau constatării necorespunderii acestor documente cu legislaţia;
c) să informeze anual organul de înregistrare asupra continuării activităţii asociaţiei, indicînd denumirea, sediul organului de conducere, datele privind conducătorii asociaţiei, care se trec în Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti;
d) să verse la buget şi în fondurile extrabugetare impozitele şi alte plăţi obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
(2) Neprezentarea datelor noi, în vederea trecerii în Registrul de stat al asociaţiilor obşteşti, precum şi neinformarea în decurs de 2 ani a organului de înregistrare asupra continuării activităţii asociaţiei atrag excluderea asociaţiei obşteşti din Registrul de stat şi pierderea de către asociaţie a calităţii de persoană juridică, prevăzută de prezenta lege, în temeiul hotărîrii judecătoreşti.
Articolul 28. Activitatea economică productivă
şi altă activitate de întreprinzător
(1) Asociaţia obştească este în drept să desfăşoare activitate economică productivă şi altă activitate de întreprinzător în exclusivitate pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare.
(2) Asociaţia obştească are dreptul să creeze întreprinderi şi alte organizaţii economice cu personalitate juridică, precum şi să procure complexuri patrimoniale necesare desfăşurării activităţii tehnico-ştiinţifice, pedagogice, cultural-educative, sportive, de întremare, activităţii de întreprinzător şi altei activităţi permise de legislaţie. Asociaţiile obşteşti de invalizi sînt în drept să creeze întreprinderi specializate în scopul utilizării forţei de muncă a invalizilor, în conformitate cu Legea privind protecţia socială a invalizilor.
(3) Întreprinderile asociaţiilor obşteşti îşi desfăşoară activitatea în conormitate cu Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi cu statutele asociaţiilor care le-au creat.
(4) Veniturile realizate de asociaţia obştească din activitatea economică productivă şi din altă activitate de întreprinzător nu pot fi distribuite între membrii (participanţii) acestei asociaţii şi se folosesc în exclusivitate pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare. Se permite folosirea veniturilor în scopuri filantropice, chiar dacă acest lucru nu este stipulat în statut.
(5) Întreprinderile şi alte organizaţii economice ale asociaţiilor obşteşti varsă la buget plăţile în modul şi în cuantumul stabilite de legislaţie.
(6) Pentru a desfăşura activitate economică productivă şi altă activitate de întreprinzător, prevăzută în statut, asociaţiile obşteşti şi persoanele juridice fondate de ele sînt obligate să obţină licenţe pentru activităţile care se desfăşoară pe bază de licenţă.
Capitolul IV
PROPRIETATEA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
ŞI ADMINISTRAREA BUNURILOR
Articolul 29. Proprietatea
(1) Proprietatea asociaţiei obşteşti este protejată de lege.
(2) Asociaţia obştească poate avea în proprietate orice bunuri necesare pentru asigurarea materială a activităţii prevăzute de statutul asociaţiei. Fac excepţie obiectele care, conform legislaţiei sau acordurilor internaţionale, se pot afla numai în proprietatea statului.
(3) Asociaţia obştească poate avea în proprietate întreprinderi, organizaţii, instituţii (inclusiv edituri), localuri pentru acţiuni de binefacere, realizate sau achiziţionate pe contul mijloacelor asociaţiei, în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare.
(4) Întreprinderea asociaţiei obşteşti are dreptul să gestioneze nestingherit bunurile atribuite. Raporturile dintre asociaţia obştească - proprietar şi întreprinderea ei se bazează pe contractul încheiat între acestea.
(5) Instituţia asociaţiei obşteşti are dreptul de administrare operativă a bunurilor atribuite.
Articolul 30. Sursele de formare a proprietăţii
Proprietatea asociaţiei obşteşti se formează din:
a) taxe de aderare şi cotizaţii;
b) donaţii;
c) încasări din organizarea lecţiilor publice, expoziţiilor, loteriilor, licitaţiilor, acţiunilor sportive şi de altă natură;
d) venituri realizate din activitatea economică productivă şi din altă activitate de întreprinzător;
e) venituri realizate din actele juridice civile;
f) venituri realizate din activitatea economică externă;
g) mijloace materiale şi financiare donate de sponsori şi filantropi în conformitate cu Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare şi care se exceptează de la impozitul pe beneficiu;
h) alte încasări neinterzise de legislaţie.
Articolul 31. Titularul dreptului de proprietate în mişcarea obştească
Titular al dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor mişcării obşteşti este organul permanent colegial eligibil, care are personalitate juridică.
Articolul 32. Titularul dreptului de proprietate
în organizaţia obştească
(1) Titular al dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor organizaţiei obşteşti este această organizaţie care are personalitate juridică. Persoanele fizice, membrii organizaţiei obşteşti, nu au dreptul de proprietate asupra cotei de bunuri.
(2) Titular al dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor organizaţiei obşteşti cu mai multe verigi este această organizaţie în ansamblu. Subdiviziunile structurale (secţiile locale) ale acesteia au dreptul de administrare operativă a bunurilor atribuite de proprietar.
(3) În organizaţia obştească cu mai multe verigi care reuneşte organizaţiile teritoriale, în calitate de subiecte independente, într-o uniune, titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor care aparţin organizaţiei obşteşti în ansamblu este uniunea. Organizaţiile teritoriale sînt proprietari ai bunurilor care le aparţin.
Articolul 33. Titularul dreptului de
proprietate în instituţia obştească
(1) Instituţia obştească primeşte bunurile, cu drept de administrare operativă, de la asociaţia obştească fondatoare care este titular al dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Instituţia obştească exercită dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor respective în limitele stabilite de legislaţie, în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare, în temeiul contractului încheiat cu fondatorul.
(2) Asociaţia obştească (proprietarul) este în drept să-şi retragă bunurile nefolosite sau folosite contrar destinaţiei şi să dispună de ele la latitudinea sa.
(3) Instituţia obştească nu are dreptul să înstrăineze bunurile atribuite, cele achiziţionate pe contul mijloacelor alocate conform planului de cheltuieli sau să dispună de ele în alt mod fără autorizaţia în scris a asociaţiei obşteşti (proprietarului).
(4) Dacă în conformitate cu documentele de constituire instituţiei obşteşti i se acordă dreptul de a desfăşura activităţi profitabile, de aceste venituri şi de bunurile achiziţionate pe contul lor dispune de sine stătător instituţia obştească şi le ia în evidenţă într-un bilanţ separat.
(5) Instituţia obştească răspunde pentru obligaţiile sale cu bunurile de care dispune. În caz de insuficienţă a acestor bunuri, răspunderea subsidiară pentru obligaţiile instituţiei o poartă asociaţia obştească (proprietarul). În cazul în care fondatori ai instituţiei obşteşti sînt două sau mai multe asociaţii obşteşti, răspunderea lor subsidiară este stipulată în contractul de constituire.
Capitolul V
CERTIFICAREA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
Articolul 34. Noţiunea de certificare a asociaţiilor obşteşti
(1) În sensul prezentei legi, prin certificare a asociaţiilor obşteşti se înţelege procedura de verificare şi atestare a utilităţii publice şi neprofitabilităţii activităţii lor, precum şi a neparticipării atît a asociaţiilor, cît şi a persoanelor juridice înfiinţate de ele la susţinerea partidelor politice, organizaţiilor social-politice, blocurilor şi candidaţilor aparte în cadrul alegerilor autorităţilor publice. Scopul certificării este susţinerea de către stat a asociaţiilor obşteşti în desfăşurarea activităţii acestora.
(2) Comisia de Certificare efectuează certificarea la cel puţin jumătate de an de la înregistrarea asociaţiei obşteşti, pe baza analizei documentelor de constituire, activităţii asociaţiei şi avizului organelor Inspectoratului Fiscal de Stat.
Articolul 35. Comisia de Certificare
(1) Comisia de Certificare este alcătuită din 9 membri, din care 3 membri sînt numiţi de Preşedintele Republicii Moldova, 3 de Parlament şi 3 de Guvern. Totodată, cel puţin unul din cei 3 membri numiţi trebuie să fie reprezentant al unei asociaţii obşteşti şi să nu fie, în acelaşi timp, funcţionar public.
(2) Comisia de Certificare se constituie pe lîngă Ministerul Justiţiei pe un termen de 5 ani şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul prezentei legi şi al regulamentului aprobat de Ministerul Justiţiei.
(3) Preşedintele Comisiei de Certificare este ales din rîndul membrilor ei.
(4) Comisia de Certificare are următoarele atribuţii:
a) efectuează certificarea asociaţiilor obşteşti republicane, locale şi internaţionale care au fost înregistrate şi îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova;
b) primeşte şi examinează petiţiile privind chestiunile ce ţin de competenţa comisiei, înaintate de cetăţeni şi persoane juridice;
c) eliberează certificate de stat sau refuză să elibereze atare certificate.
Articolul 36. Certificatul de stat
(1) Certificatul de stat eliberat de Comisia de Certificare este documentul oficial prin care se atestă utilitatea publică şi neprofitabilitatea activităţii asociaţiei obşteşti şi neparticiparea acesteia la campaniile politice preelectorale. Formularul certificatului de stat este aprobat de Guvern.
(2) Certificatul de stat este eliberat pe un termen de 3 ani.
(3) Certificatul de stat serveşte drept temei pentru scutirea parţială sau integrală a asociaţiei obşteşti de anumite impozite, taxe şi alte plăţi de stat, precum şi pentru acordarea de înlesniri şi privilegii acesteia în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative.
(4) Asociaţia obştească care nu dispune de certificat de stat nu poate beneficia de înlesniri fiscale şi de alte înlesniri.
Articolul 37. Exercitarea căii de atac împotriva
deciziilor Comisiei de Certificare
Decizia negativă a Comisiei de Certificare referitoare la certificarea asociaţiei obşteşti poate fi atacată în instanţa de judecată, din iniţiativa organului de conducere al asociaţiei obşteşti, în decurs de 3 luni de la data adoptării unei atare decizii.
Capitolul VI
ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
Articolul 38. Încetarea activităţii asociaţiilor obşteşti
(1) Asociaţia obştească îşi încetează activitatea în cazul:
a) reorganizării (prin fuzionare, aderare, divizare, separare, transformare);
b) lichidării.
(2) Procedura de încetare a activităţii asociaţiei obşteşti se stabileşte de fondator (fondatori) şi este stipulată în statutul asociaţiei.
Articolul 39. Reorganizarea
(1) Asociaţia obştească se reorganizează prin decizie a congresului (conferinţei) sau adunării generale a membrilor (participanţilor) asociaţiei. Înregistrarea statutului asociaţiei obşteşti nou-constituite se face în modul stabilit la art.19.
(2) În cazul reorganizării asociaţiei obşteşti, patrimoniul ei se transmite
persoanelor juridice nou-constituite în modul prevăzut de Codul civil.
Articolul 40. Lichidarea
(1) Asociaţia obştească se lichidează prin decizie a congresului (conferinţei) sau adunării generale a membrilor (participanţilor) asociaţiei, la expirarea termenului pentru care a fost constituită, sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
(2) Bunurile rămase după lichidarea asociaţiei obşteşti şi executarea creanţelor creditorilor sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare, iar în caz de lipsă a capitolelor respective în statut, sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor stabilite prin decizia de lichidare adoptată de congresul (conferinţa) sau adunarea generală a membrilor (participanţilor) asociaţiei sau prin hotărîrea pronunţată de instanţa de judecată.
(3) Dacă, la lichidarea asociaţiei obşteşti, congresul (conferinţa) sau adunarea generală a membrilor (participanţilor) asociaţiei nu a soluţionat problema folosirii bunurilor rămase, atunci, după executarea creanţelor creditorilor, prin decizie a organelor de conducere ale asociaţiei obşteşti, aceste bunuri sînt folosite pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare ale asociaţiei obşteşti lichidate. Decizia privind folosirea bunurilor rămase se publică în presă.
(4) Asociaţia obştească poate fi lichidată prin hotărîre a instanţei de judecată în cazurile de:
a) pregătire şi/sau înfăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;
b) pregătire şi/sau înfăptuire a acţiunilor de răsturnare a autorităţilor publice legal constituite;
c) aţîţare a urii şi discordiei sociale, rasiale, naţionale sau religioase;
d) violare a drepturilor şi libertăţilor legitime ale cetăţenilor;
e) creare a formaţiunilor paramilitare;
f) avertizare repetată a asociaţiei obşteşti asupra necesităţii lichidării încălcărilor legislaţiei, făcută, în decursul unui an, de organul care a înregistrat asociaţia.
(5) Bunurile asociaţiei obşteşti lichidate prin hotărîre a instanţei de judecată, rămase după executarea creanţelor creditorilor, pot fi trecute cu titlu gratuit în proprietatea statului.
Articolul 41. Exercitarea căii de atac împotriva
hotărîrii instanţei de judecată privind
lichidarea asociaţiei obşteşti
(1) Hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea asociaţiei obşteşti poate fi atacată, de către organul ei de conducere, în instanţa de judecată ierarhic superioară, în modul stabilit de legislaţie. Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie cu privire la lichidarea asociaţiei obşteşti este definitivă şi nu poate fi atacată.
(2) Recunoaşterea hotărîrii cu privire la lichidarea asociaţiei obşteşti ca fiind în contradicţie cu prezenta lege atrage anularea acestei hotărîri şi repararea de către stat a prejudiciului cauzat asociaţiei prin lichidare nelegitimă.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
Articolul 42. Controlul asupra activităţii asociaţiilor obşteşti
(1) Controlul asupra corespunderii activităţii asociaţiei obşteşti scopurilor şi sarcinilor statutare îl exercită organul care a înregistrat asociaţia. Persoanele cu funcţii de răspundere din acest organ au dreptul să obţină informaţii referitoare la toate aspectele activităţii asociaţiei, să ia cunoştinţă de documentele asociaţiei şi să participe la toate acţiunile ei.
(2) Controlul asupra surselor de venit, cuantumului mijloacelor obţinute, plăţii impozitelor şi asupra altei activităţi financiare a asociaţiei obşteşti îl exercită organele financiare şi fiscale de stat. Modul de efectuare a controlului asupra activităţii financiare a asociaţiei obşteşti este stabilit de legislaţie.
(3) Supravegherea corespunderii activităţii asociaţiei obşteşti Constituţiei şi supravegherea respectării de către această asociaţie a legalităţii sînt exercitate de organele procuraturii.
(4) Alt amestec în activitatea asociaţiei obşteşti este interzis.
Articolul 43. Temeiurile răspunderii
(1) Încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti atrage răspunderea disciplinară, materială, administrativă, penală şi de altă natură în conformitate cu legislaţia.
(2) Temeiurile şi procedura tragerii la răspundere disciplinară, materială,
administrativă şi penală sînt reglementate de codurile respective.
Articolul 44. Egalitatea temeiurilor răspunderii
(1) Statul, în persoana autorităţilor publice, întreprinzătorii şi alţi agenţi economici, asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice aparte poartă în egală măsură răspundere pentru încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti.
(2) Statul, în persoana autorităţilor publice, întreprinzătorii şi alţi agenţi economici, asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice aparte, ale căror drepturi acordate de prezenta lege au fost lezate, sînt în drept să adreseze instanţei de judecată şi organelor administrative o cerere (petiţie) pentru tragerea vinovaţilor la răspundere.
Articolul 45. Răspunderea autorităţilor publice pentru
încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti
Autorităţile publice, precum şi persoanele cu funcţii de răspundere care înregistrează asociaţiile obşteşti şi exercită controlul asupra activităţii lor sau influenţează în alt mod asupra constituirii şi activităţii acestor asociaţii poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală şi de altă natură, prevăzută de legislaţie, pentru încălcarea legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti.
Articolul 46. Răspunderea asociaţiilor obşteşti
pentru încălcarea legislaţiei
(1) Asociaţia obştească, în cazul în care încalcă legislaţia, poartă răspunderea prevăzută de această legislaţie.
(2) Asociaţia obştească care, prin acţiunile sale nelegitime, a cauzat cetăţenilor sau persoanelor juridice prejudicii materiale sau morale este obligată să le repare în condiţiile legii.
(3) În cazul în care asociaţia obştească a întreprins acţiuni prin care se încalcă legislaţia, organul care a înregistrat statutul asociaţiei obşteşti sau procurorul poate avertiza în scris organul de conducere al asociaţiei.
Articolul 47. Suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti
(1) În cazul în care asociaţia obştească a fost avertizată de organul care
i-a înregistrat statutul, cerîndu-i-se să lichideze încălcările de legislaţie depistate, şi nu a îndeplinit această cerinţă în termen de 10 zile, activitatea asociaţiei obşteşti, la propunerea organului care a înregistrat statutul asociaţiei, poate fi suspendată prin hotărîre a instanţei de judecată, pe un termen de pînă la 6 luni.
(2) Suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti atrage suspendarea exercitării următoarelor drepturi:
a) de a fonda mijloace de informare în masă;
b) de a organiza congrese, conferinţe, întruniri, mitinguri, demonstraţii,
pichetări şi alte acţiuni publice;
c) de a folosi toate tipurile de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor cînd sînt necesare decontări cu contractanţii, în cadrul activităţii economice productive şi altei activităţi de întreprinzător, decontări aferente contractelor individuale de muncă, precum şi decontări privind repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile asociaţiei obşteşti, privind plata amenzilor (penalităţilor, despăgubirilor).
Capitolul VIII
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
ALE ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI
Articolul 48. Dreptul la relaţii internaţionale
Asociaţia obştească, în conformitate cu statutul său, poate intra în organizaţii obşteşti internaţionale (neguvernamentale, nonprofit), stabili legături şi avea contacte internaţionale directe, încheia acorduri respective, precum şi participa la acţiuni care nu contravin obligaţiilor internaţionale ale Republicii Moldova.
Articolul 49. Acordurile internaţionale
(1) Dacă prin acordul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte norme cu privire la asociaţiile obşteşti decît cele prevăzute de legislaţia ei, se aplică dispoziţiile acordului internaţional.
(2) Acordurile internaţionale ratificate de Republica Moldova pot prevedea pentru asociaţiile obşteşti drepturi şi obligaţii suplimentare în sfera respectivă de activitate.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 50
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
(2) Înregistrarea asociaţiilor obşteşti care au depus, la organele de stat autorizate, cererile de înregistrare înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se face în modul aplicat pînă la adoptarea ei. În acelaşi mod sînt înregistrate asociaţiile obşteşti enumerate la art.1 alin.(3).
(3) Asociaţiile obşteşti care cad sub incidenţa prezentei legi, înregistrate înainte de intrarea în vigoare a acesteia, urmează să fie reînregistrate conform dispoziţiilor ei, în termen de 18 luni. Totodată, asociaţiile obşteşti îşi menţin dreptul la denumirea, simbolica, conturile bancare şi la alte elemente de identificare anterioare, iar în certificatul de înregistrare de stat se notează data constituirii în fapt a asociaţiei. În aceste cazuri, taxa de înregistrare nu se percepe. Asociaţiile obşteşti care nu s-au reînregistrat în decursul unui an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pierd statutul de persoană juridică.
(4) Pîna la adoptarea legilor privind activitatea sindicatelor si asociatiilor de partoni, înregistrarea acestor organizaţii, precum şi a altor organizaţii ce nu sub incidenţa prezentei legi, se va efectua de catre Ministerul Justiţiei conform modalitaţilor şi condiţiilor stabilite de prezenta lege.
(5) Sindicatele şi asociaţiile de patroni înregistrate anterior vor activa, pînă la adoptarea legilor respective, în baza certificatelor de înregistrare de stat eliberate la data constituirii acestora.
(6) Guvernul:
în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
în termen de 18 luni:
va efectua reînregistrarea asociaţiilor obşteşti care cad sub incidenţa prezentei legi în conformitate cu dispoziţiile acesteia;
va elabora şi va prezenta Parlamentului proiectele de legi care reglementează constituirea şi activitatea instituţiilor şi fundaţiilor necomerciale, sindicatelor şi asociaţiilor de patroni;
la elaborarea proiectelor bugetului de stat pe anul 1997 şi pe anii următori, va prevedea înlesniri fiscale şi alte înlesniri pentru asociaţiile obşteşti care urmăresc beneficiul public.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI PETRU LUCINSCHI
sus
Legea Parlamentului Republicii Moldova
N 489-XIV, 8 iulie 1999
Privind sistemul public de asigurări sociale
(Monitorul Oficial N 1-4, 6 ianuarie 2000)
#G0(cu ultimele modificări din MO N 433-XV, 31.10.2003)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
asigurări sociale - sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;
ajutor de deces - sumă de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale în cazul încetării din viaţă a asiguratului sau a pensionarului;
ajutor de şomaj - formă de protecţie socială a persoanei asigurate apte pentru muncă şi neîncadrate, ce constă dintr-o sumă de bani stabilită şi acordată lunar, în conformitate cu legislaţia;
asigurat - persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul în Republica Moldova, avînd obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
Casa Naţională de Asigurări Sociale (denumită în continuare Casa Naţională) - instituţie publică autonomă care administrează sistemul public de asigurări sociale;
casă teritorială - instituţie publică subordonată Casei Naţionale;
cod personal de asigurări sociale - semn convenţional de înregistrare atribuit fiecărui asigurat;
colectare a contribuţiilor de asigurări sociale - activitate de organizare şi efectuare a virării contribuţiilor de asigurări sociale pe conturile Casei Naţionale;
contribuţie de asigurări sociale - sumă datorată în mod obligatoriu de participant la sistemul public de asigurări sociale;
contract de asigurare - contract oneros, sinalagmatic care se încheie între o persoană juridică şi o persoană fizică ce folosesc muncă salariată (denumite în continuare angajator) sau o altă persoană, pe de o parte, şi structura teritorială a Casei Naţionale, pe de altă parte, şi care stipulează drepturile şi obligaţiile părţilor în domeniul asigurărilor sociale;
declaraţie de asigurare - manifestare unilaterală, scrisă, de voinţă a unei persoane fizice în vederea executării obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prezentată structurii teritoriale a Casei Naţionale;
declaraţie privind evidenţa nominală a asiguraţilor - relatare, făcută în scris de către angajator, cu privire la executarea obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru fiecare angajat şi prezentată structurii teritoriale a Casei Naţionale;
fond de asigurări sociale - fond constituit de Casa Naţională pentru efectuarea prestaţiilor de asigurări sociale;
incapacitate de muncă - situaţie în care se află asiguratul ca urmare a pierderii aptitudinilor fizice, intelectuale sau a deprinderilor de muncă din cauza unei boli sau unui accident;
indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă - formă de protecţie socială a asiguratului, concretizată în o sumă de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale pentru o anumită perioadă de incapacitate temporară de muncă;
indemnizaţie de maternitate - formă de protecţie socială ce constă dintr-o sumă de bani acordată prin sistemul public de asigurări sociale femeilor asigurate, precum şi celor care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de lege, în caz de naştere a copilului;
indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav - formă de sprijin bănesc ce se stabileşte şi se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
prestaţii de asigurări sociale - toate elementele plătibile către asigurat din fondul de asigurări sociale;
prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă - forme de protecţie socială ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanelor asigurate ca sprijin bănesc sau de altă natură în caz de reducere a timpului de muncă sau de trecere temporară la o altă muncă din motive de sănătate, în caz de carantină, de procurare a articolelor ortopedice, de necesitate a trimiterii la odihnă, la tratament balnear şi în alte cazuri prevăzute de lege;
Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale - bază unică de date despre persoanele fizice şi juridice contribuabile la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi despre beneficiarii de prestaţii de asigurări sociale;
reziliere a contractului de asigurare - încetare, desfacere pentru viitor, fără efecte retroactive, a contractului de asigurare datorită neexecutării obligaţiei de către una dintre părţi din cauze care i se pot imputa;
risc asigurat - eveniment sau fenomen la a cărui producere structurile teritoriale ale Casei Naţionale sînt obligate să facă prestaţiile respective de asigurări sociale;
sistem public de asigurări sociale - ansamblu organizat de forme de asigurări sociale care îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele, realizîndu-se aspectul de totalitate prin care sînt ocrotiţi asiguraţii.
Articolul 2. Garantarea şi exercitarea dreptului
la asigurări sociale
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale.
Articolul 3. Principiile organizării şi funcţionării
sistemului public de asigurări sociale
Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează şi funcţionează avînd ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.
Articolul 4. Persoanele asigurate obligatoriu
În sistemul public, sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
1) persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă;
2) persoana care desfăşoară activitate în funcţie electivă sau este numită la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale cărei drepturi şi obligaţii sînt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanei prevăzute la pct.1);
3) persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare:
a) este asociat unic, comanditar, acţionar sau manager în societate comercială cu care nu a încheiat contract individual de muncă;
b) este manager cu contract de management;
c) este membru al unei asociaţii familiale;
d) este autorizată să desfăşoare activitate independentă;
e) este angajată în o instituţie internaţională dacă nu este asiguratul acesteia;
f) este membru de cooperativă meşteşugărească;
g) desfăşoară activitate în o unitate de cult recunoscută şi nu are încheiat contract individual de muncă;
h) a atins vîrsta de 16 ani şi nu întîmpină restricţii în asigurarea obligatorie conform prezentei legi;
4) persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 3 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare:
a) are proprietate şi/sau este arendaş de terenuri agricole şi forestiere;
b) desfăşoară activitate agricolă în cadrul gospodăriei ţărăneşti sau activitate privată în domeniul forestier;
c) este membru al unei societăţi agricole sau al altor forme de asociere din agricultură;
5) persoana care realizează prin cumul un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în două sau în mai multe situaţii din prezentul articol.
Articolul 5. Declaraţia privind evidenţa nominală
a asiguraţilor şi declaraţia de asigurare
(1) Angajatorii la care asiguraţii prevăzuţi la art.4 pct.1) şi 2) desfăşoară activităţi, precum şi instituţiile care efectuează plata ajutorului de şomaj pentru persoanele prevăzute la art.4 pct.3) sînt obligate să depună (lunar sau în alte termene, stabilite de prezenta lege) declaraţie privind evidenţa nominală a asiguraţilor.
(2) Persoanele prevăzute la art.4 pct.5)-7) care au împlinit vîrsta de 16 ani sînt obligate să depună individual declaraţia de asigurare în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate.
(3) Se exceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art.4 pct.5)-7) dacă se regăsesc simultan şi în una din situaţiile de la acelaşi articol pct.1) sau 2).
(4) Declaraţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) se depun la structurile teritoriale ale Casei Naţionale în a căror rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Articolul 6. Asigurarea socială pe bază de contract individual
În sistemul public se pot asigura pe bază de contract individual, în condiţiile prezentei legi, şi categoriile de persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la art.4.
Articolul 7. Prestaţiile de asigurări sociale
(1) În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă drepturile în bani sau în natură ce se cuvin persoanelor asigurate, în condiţiile legii, corelative contribuţiilor de asigurări sociale.
(2) Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare şi sub alte forme prevăzute de lege.
(3) În sistemul public, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a vîrstei, invalidităţii, accidentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.
(4) În sistemul public, asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau de mai multe prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia prestaţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.
Articolul 8. Codul personal de asigurări sociale
(1) Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale.
(2) Fiecărui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur cod personal de asigurări sociale.
(3) Codul personal de asigurări sociale şi modalitatea de atribuire a acestuia se stabilesc de Casa Naţională.
(4) Evidenţa individuală a contribuabililor (persoane fizice şi juridice) şi a contribuţiilor de asigurări sociale se efectuează în corespundere cu Regulamentul administrării Registrului de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, care se aprobă de Guvern.
(5) Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale se ţine de Casa Naţională.
(6) Tipul şi modelul documentelor pentru sistemul evidenţei individuale, modul lor de prezentare şi instrucţiunile privind modul de completare se elaborează şi se aprobă de Casa Naţională.
(7) Datele şi documentele din Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale fac parte din categoria informaţiei confidenţiale.
Articolul 9. Asigurările sociale în condiţiile acordurilor şi convenţiilor internaţionale
(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoana a plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din Republica Moldova, precum şi din altă ţară, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din Republica Moldova se transferă, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în ţara în care asiguratul îşi stabileşte domiciliul sau reşedinţa.
(3) Prestaţiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin.(2) pot fi transferate în altă ţară, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în moneda ţării respective sau în o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
Capitolul II
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
Articolul 10. Elaborarea şi adoptarea bugetului
(1) Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de bugetul de stat.
(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale sistemului public.
(3) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor Casei Naţionale, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe care îl supune aprobării Parlamentului.
(4) Darea de seamă cu privire la realizarea bugetului asigurărilor sociale de stat se aprobă de Parlament, la prezentarea acestuia de către Casa Naţională pînă la 15 aprilie al anului următor anului de gestiune.
(5) Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare legea bugetului asigurărilor sociale de stat al anului precedent pînă la aprobarea noului buget.
Articolul 11. Veniturile bugetului
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, din dobînzi, din majorări pentru plata cu întîrziere a contribuţiilor din transferuri de la bugetul de stat, din alte venituri, potrivit legii.
Articolul 12. Repartizarea cheltuielilor bugetului
(1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual pînă la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi 50% din nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervă nu se reportează la veniturile şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat şi reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor acestui buget.
Articolul 13. Utilizarea excedentelor anuale ale bugetului
şi completarea fondului de rezervă
(1) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat se utilizează potrivit destinaţiilor aprobate prin lege.
(2) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate la procurarea valorilor mobiliare şi/sau pot fi păstrate pe conturi bancare depozitare conform regulamentului aprobat de Guvern.
(3) Fondul de rezervă se reportează în anul următor şi se completează potrivit prevederilor art.12 alin.(2) şi (3).
(4) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilităţile bugetului asigurărilor sociale de stat din anii precedenţi şi, după epuizarea disponibilităţilor, din fondul de rezervă.
Articolul 14. Dobînda pentru disponibilităţile băneşti
ale bugetului
Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor sociale de stat sînt purtătoare de dobînzi. Nivelul dobînzilor se stabileşte prin convenţii încheiate de Casa Naţională cu trezoreria statului sau cu societăţile bancare.
Articolul 15. Acoperirea deficitului bugetului
(1) Pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
(2) În cazul în care, pentru realizarea unor acte normative ale Parlamentului, se micşorează veniturile la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru acoperirea deficitului acestuia mijloacele financiare se alocă în modul stabilit la alin.(1).
Articolul 16. Moneda de plată a contribuţiilor
şi prestaţiilor de asigurări sociale
(1) În sistemul public, contribuţiile şi prestaţiile de asigurări sociale, pe teritoriul Republicii Moldova, se plătesc în lei.
(2) Contribuţiile şi prestaţiile de asigurări sociale stabilite în moneda altor ţări se plătesc, pe teritoriul Republicii Moldova, în lei, la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei din ziua plăţii.
Capitolul III
CONTRIBUŢIA DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 17. Contribuabilii sistemului public
şi cotele de contribuţii de asigurări sociale
(1) În sistemul public sînt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice asimilate, în condiţiile prezentei legi, angajatorului, la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art.4 pct.2);
d) fondul pentru ajutorul de şomaj;
e) alte fonduri conform legislaţiei în vigoare;
f) persoanele care încheie contract de asigurare;
g) persoanele care îşi desfăşoară activitatea, în bază de contract individual de muncă, la angajatorii care nu sînt înregistraţi în calitate de rezidenţi în Republica Moldova.
(2) Cotele de contribuţii de asigurări sociale sînt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale sau speciale.
(3) Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 18. Determinarea locurilor de muncă în condiţii speciale
(1) Locurile de muncă în condiţii speciale reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile şi metodologia de determinare a locurilor de muncă în condiţii speciale se stabilesc, pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, de către Guvern, pe baza unei propuneri comune a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii.
(3) Locurile de muncă în condiţii speciale se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care, conform legii, nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare, prevăzute la alin.(2).
(4) Avizul inspectoratului de stat teritorial pentru protecţia muncii este obligatoriu pentru determinarea locurilor de muncă în condiţii speciale.
(5) În sensul prezentei legi, locuri de muncă în condiţii speciale sînt:
a) cele din unităţile miniere, pentru personalul care lucrează în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) cele din aviaţia civilă, pentru personalul navigant.
Articolul 19. Datorarea contribuţiei de asigurări sociale
(1) Contribuţia de asigurări sociale se datorează de la data încadrării în una din situaţiile prevăzute la art.4 sau a încheierii contractului de asigurare.
(2) Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţii angajaţi în baza unui contract individual de muncă reprezintă 1/3 din cota de contribuţie de asigurări sociale stabilită anual pentru condiţii normale de muncă.
(3) Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa faţă de contribuţia individuală de asigurări sociale, prevăzută la alin.(2), pînă la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale, stabilite în funcţie de condiţiile de muncă.
(4) Asiguraţii prevăzuţi la art.4 pct.5) şi 6), precum şi cei care încheie contract de asigurare, datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor lor de muncă.
(5) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoana prevăzută la art.4 pct.5) lit.b) se suportă fie de asigurat şi angajatorul său, în baza prevederilor alin.(2) şi (3), fie integral de asigurat, în baza prevederilor alin.(4) al prezentului articol, conform clauzelor contractului de management.
(6) Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din fondul pentru ajutorul de şomaj, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă. În acelaşi mod se suportă şi contribuţia din alte fonduri.
(7) Contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabilii prevăzuţi la art.17 alin.(1) nu se impozitează.
Articolul 20. Calculul şi plata contribuţiei de asigurări
sociale
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii angajaţi cu contract individual de muncă şi de angajatorul acestora se fac lunar de către angajator.
(2) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care efectuează plata ajutorului de şomaj. În acelaşi mod se efectuează calculul şi plata contribuţiei din alte fonduri.
(3) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art.4 pct.5) şi 6), precum şi de cei care încheie contract de asigurare, se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de structurile teritoriale ale Casei Naţionale la care sînt asiguraţi.
(4) Plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul asiguraţilor aflaţi în situaţiile prevăzute la art.4 pct.6) şi art.6 se poate face şi la intervale mai mari de o lună, fără a depăşi 6 luni, cu respectarea termenelor prevăzute în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare.
Articolul 21. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale
de asigurări sociale pentru asiguraţi
(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor, o constituie:
a) salariile individuale, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile în bani şi în natură, reglementate prin lege sau contractul colectiv de muncă, pentru asiguraţii angajaţi cu contract individual de muncă;
b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic decît o pătrime din salariul mediu lunar pe economie.
(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru cetăţenii Republicii Moldova trimişi în misiune permanentă în străinătate de către instituţii publice din Republica Moldova o constituie salariul mediu lunar în lei al personalului cu funcţii echivalente din instituţiile respective. Schema de echivalare a funcţiilor şi modul de calculare a salariului mediu lunar al acestor funcţii se aprobă de Guvern.
(3) Baza de calcul prevăzută la alin.(1) şi (2) nu poate depăşi plafonul de 3 ori salariul mediu lunar pe economie.
(4) Salariul mediu lunar pe economie este cel prognozat pentru fiecare an şi se aprobă de Guvern.
(5) Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul ajutorului de şomaj. În acelaşi mod este determinată baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale transferată din alte fonduri.
Articolul 22. Baza lunară de calcul a contribuţiei
de asigurări sociale datorate de angajatori
(1) Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale o constituie fondul total de salarii lunare realizat de asiguraţii cu contract individual de muncă.
(2) Baza lunară de calcul la care instituţia publică trimiţătoare datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate o constituie fondul total de salarii medii lunare calculate pentru funcţiile echivalente din aparatul instituţiei publice respective în modul indicat la art.21 alin.(2).
Articolul 23. Sursele neincluse în baza lunară de calcul
contribuţiilor de asigurări sociale
(1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentînd:
a) prestaţii de asigurări sociale, cu excepţia ajutorului de şomaj, prestaţiei în cazul incapacităţii temporare de muncă, pensiei de invaliditate;
b) prestaţiile care se suportă din fondurile angajatorului;
c) drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă;
d) diurnele de deplasare şi indemnizaţiile de transfer;
e) drepturile de autor sau cele obţinute în baza unei convenţii civile;
f) alte drepturi exceptate prin legi speciale.
(2) Sumele exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.
Articolul 24. Regularizarea şi plata sumelor ce reprezintă
prestaţii de asigurări sociale
(1) Sumele reprezentînd prestaţii de asigurări sociale care se plătesc de angajator salariaţilor săi, potrivit prevederilor legale, în contul asigurărilor sociale se reţin din contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă.
(2) Dacă sumele reprezentînd prestaţii de asigurări sociale plătite de angajator salariaţilor săi potrivit prevederilor legale depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă, diferenţa se recuperează din contul asigurărilor sociale de la structura teritorială a Casei Naţionale în a cărei rază se află sediul acestuia.
(3) În cazul în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitată de contribuabil este mai mare decît contribuţia datorată, suma plătită în plus se regularizează cu ocazia efectuării plăţilor ulterioare.
Articolul 25. Virarea contribuţiei de asigurări sociale
(1) Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţii cu contract individual de muncă se reţine integral din salariul lor lunar şi se virează lunar de către angajator la structura teritorială a Casei Naţionale în a cărei rază se află sediul acestuia.
(2) Angajatorul calculează contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat şi o virează lunar, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la angajaţii săi asiguraţi.
Articolul 26. Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale
Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sînt:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează lunar plata drepturilor salariale;
b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează chenzinal plata drepturilor salariale;
c) pînă la sfîrşitul lunii, pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art.4 pct.5) lit.a)-e);
d) cel mai tîrziu pînă la datele fixate în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art.4 pct.6) şi la art.6;
e) pînă la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din fondurile de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art.4 pct.3) şi 4).
Articolul 27. Modificarea termenelor de plată
a contribuţiei de asigurări sociale
Modificarea termenelor de plată stabilite pentru situaţiile de la art.26 lit.a) şi b) se comunică de angajator structurii teritoriale a Casei Naţionale în a cărei rază se află acesta printr-o declaraţie lunară privind evidenţa nominală a asiguraţilor, avînd confirmarea băncii care deserveşte sau a trezoreriei statului.
Articolul 28. Stabilirea majorărilor în caz de neplată
în termen a contribuţiei de asigurări sociale
(1) Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute la art.26 atrage după sine majorări calculate pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la data plăţii sumei datorate, inclusiv.
(2) Cuantumul majorărilor de întîrziere prevăzute la alin.(1) se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
(3) Sumele reprezentînd majorările de întîrziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(4) Calculul majorărilor de întîrziere, evidenţierea în contabilitate şi efectuarea plăţii acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata ajutorului de şomaj sau de alte fonduri obligate să transfere contribuţia de asigurări sociale.
(5) Calculul majorărilor de întîrziere pentru asiguraţii cu declaraţie de asigurare sau cu contract de asigurare se efectuează, după caz, de aceştia sau de structurile teritoriale ale Casei Naţionale.
Articolul 29. Neafectarea plăţii drepturilor cuvenite asiguraţilor
Nedepunerea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraţilor.
Articolul 30. Aplicarea măsurilor de executare silită
(1) În cazul neplăţii, în termenele stabilite la art. 26, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, organele Serviciului Fiscal de Stat procedează la aplicarea măsurilor de executare silită, conform legislaţiei fiscale.
(2) În sensul stingerii obligaţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, noţiunile utilizate în legislaţia fiscală semnifică:
a) obligaţie fiscală - contribuţiile de asigurare socială de stat, alte sume impuse spre plată contribuabililor în bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi sumele majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi amenzilor aplicate pentru încălcarea legislaţiei care stabileşte aceste obligaţii;
b) contribuabil - persoana care, conform legislaţiei, este obligată să calculeze şi/sau să achite, să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite sumele respective la bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) restanţă - suma pe care contribuabilul era obligat să o plătească la bugetul asigurărilor sociale de stat, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile pe care nu le-a plătit în termen.
(3) Alte noţiuni cuprinse în legislaţia fiscală, utilizate în scopul stingerii obligaţiei fiscale, ajustate, după caz, la prevederile alin.(2), au acelaşi sens şi în scopul stingerii obligaţiilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat.
(4) Amînarea şi eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat se efectuează în condiţiile şi în modul stabilit de legislaţia fiscală.
(5) Contestarea deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal privind stingerea obligaţiei faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat se face în modul şi în termenele stabilite de legislaţia fiscală.
Articolul 31. Achitarea sumelor datorate în cazul reorganizării,
lichidării sau falimentului angajatorului
În cazul reorganizării, lichidării sau falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege.
Articolul 32. Neacordarea de drepturi în caz de neplată
a contribuţiei de asigurări sociale
Neplata în termenele stabilite a contribuţiei de asigurări sociale de către asiguraţii cu declaraţie de asigurare sau cu contract de asigurare atrage după sine decăderea din drepturile la prestaţii pînă la achitarea contribuţiilor restante şi a majorărilor de întîrziere aferente.
Articolul 33. Depunerea formularului-tip de retragere
a declaraţiei de asigurare
Asiguraţii care fac dovadă că nu se mai regăsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie potrivit art.4 pct.5) şi 6) trebuie să depună la structurile teritoriale ale Casei Naţionale, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, un formular-tip de retragere a declaraţiei de asigurare.
Articolul 34. Rezilierea contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare poate fi reziliat din iniţiativa ambelor părţi, conform clauzelor lui.
(2) În cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.
(3) Calitatea de asigurat se redobîndeşte după încheierea unui nou contract de asigurare.
(4) După redobîndirea calităţii de asigurat, dreptul la prestaţii de asigurări sociale, altele decît pensiile, se reia după realizarea unui nou stagiu de cotizare prevăzut de lege pentru aceste prestaţii.
Articolul 35. Colectarea şi evidenţa contribuţiilor de asigurări sociale
(1) Colectarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, controlul corectitudinii calculării şi virării lor în termen la bugetul asigurărilor sociale de stat se efectuează de către organele Serviciului Fiscal de Stat în conformitate cu drepturile atribuite acestora şi în modul stabilit de legislaţia fiscală.
(2) Evidenţa contribuţiilor de asigurări sociale se face prin structurile teritoriale ale Casei Naţionale, pe baza codului personal de asigurări sociale.
(3) Păstrarea şi evidenţa datelor privind contribuţiile de asigurări sociale, pe fiecare asigurat, le efectuează Casa Naţională şi structurile sale teritoriale.
(4) Sumele datorate sub orice formă Casei Naţionale se vor urmări, ca şi veniturile statului, prin organele Serviciului Fiscal de Stat şi prin completele specializate pentru asigurări sociale ale curţilor de apel.
Articolul 36. Constituirea stagiului de cotizare
În sistemul public, stagiul de cotizare se constituie din însumarea lunilor în care s-a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Articolul 37. Perioadele necontributive asimilate
stagiului de cotizare
În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive în care asiguratul:
a) a satisfăcut serviciul militar în termen;
b) ca părinte sau ca tutore, în cazul decesului ambilor părinţi, a îngrijit copilul pînă la vîrsta de 2 ani.
Articolul 38. Certificarea stagiului de cotizare
(1) Stagiul de cotizare se certifică gratuit, anual, prin eliberarea unui extras de cont de către Casa Naţională, prin structura sa teritorială.
(2) Extrasul de cont se eliberează şi la cererea asiguratului, contra plată, oricînd în timpul anului.
Capitolul IV
PENSIILE
Articolul 39. Categoriile de pensii
În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vîrstă;
b) pensia de invaliditate;
c) pensia de urmaş.
Articolul 40. Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a pensiilor
Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a pensiilor se reglementează prin lege.
Capitolul V
ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 41. Categoriile de alte drepturi de asigurări sociale
Asiguraţii din sistemul public au dreptul, în afară de pensie, la:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi de accidente de muncă;
b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
c) indemnizaţie de maternitate;
d) indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
e) ajutor de şomaj;
f) ajutor de deces.
Articolul 42. Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată
a altor drepturi de asigurări sociale
Modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a altor drepturi de asigurări sociale se reglementează prin lege.
Capitolul VI
CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 43. Locul Casei Naţionale de Asigurări Sociale
în sistemul public de asigurări sociale
(1) Casa Naţională de Asigurări Sociale este instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, ce administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale.
(2) Sediul Casei Naţionale este în municipiul Chişinău.
Articolul 44. Structurile Casei Naţionale
(1) În subordinea Casei Naţionale funcţionează fonduri de asigurări sociale, al căror mod de constituire şi funcţionare se stabileşte de legislaţie.
(2) Casa Naţională înfiinţează case teritoriale în funcţie de numărul sau de structura asiguraţilor şi de complexitatea activităţii la nivel teritorial, care funcţionează sub conducerea şi controlul său.
(3) Regulamentele organizării şi funcţionării structurilor sale teritoriale le aprobă Casa Naţională.
(4) Fondurile de asigurări sociale şi casele teritoriale sînt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.
Articolul 45. Organizarea administrativă
(1) Casa Naţională este condusă de un preşedinte desemnat de Guvern.
(2) Preşedintele Casei Naţionale este ordonatorul principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi poate delega această atribuţie în condiţiile legii.
(3) Activitatea Casei Naţionale este supravegheată de către Consiliul de Administraţie, compus din 12 persoane. Preşedintele Consiliului de Administraţie este ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei.
(4) Consiliul de Administraţie este format din reprezentanţi ai Guvernului, Patronatului, Sindicatelor şi ai organizaţiilor de pensionari, înaintaţi în funcţia de membri ai Consiliului de Administraţie de către instituţiile şi organizaţiile respective pe principiu de proporţionalitate.
(5) Deciziile Consiliului de Administraţie se adoptă cu majoritatea de voturi ai membrilor lui. În cazul parităţii de voturi, cel al preşedintelui consiliului este decisiv.
Articolul 46. Statutul Casei Naţionale
(1) Casa Naţională elaborează statut propriu care se aprobă de Guvern.
(2) Prin statut se stabilesc atribuţiile preşedintelui Casei Naţionale, ale Consiliului de Administraţie, precum şi modul de organizare şi funcţionare al Casei Naţionale şi al caselor teritoriale.
Articolul 47. Cheltuielile de organizare şi funcţionare
ale sistemului public
(1) Cheltuielile de organizare şi funcţionare ale sistemului public se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Aceste cheltuieli se stabilesc în proporţie de pînă la 5% anual raportate la cheltuielile anuale totale, prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 48. Salariul şi alte drepturi ale angajaţilor
Casei Naţionale
Cuantumul salariului de bază pentru preşedintele Casei Naţionale, al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi ale angajaţilor Casei Naţionale şi ai structurilor ei teritoriale, inclusiv ai fondurilor de asigurări sociale, precum şi cuantumul indemnizaţiilor membrilor Consiliului de Administraţie, se stabilesc de legislaţie.
Articolul 49. Atribuţiile Casei Naţionale
În aplicarea prevederilor prezentei legi, Casa Naţională îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) exercită îndrumarea şi controlul privind aplicarea dispoziţiilor legale de către structurile sale teritoriale, inclusiv de către fondurile de asigurări sociale, precum şi de către persoanele fizice şi juridice cărora le revin drepturi şi obligaţii ce decurg din prezenta lege;
b) furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) prezintă Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare şi gestionare a bugetului asigurărilor sociale de stat;
d) publică anual raportul său de activitate;
e) virează contribuţiile de asigurări sociale, contribuţiile din fondul ajutorului de şomaj şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
f) controlează veridicitatea dărilor de seamă referitoare la bugetul asigurărilor sociale de stat, corectitudinea utilizării mijloacelor virate la bugetul asigurărilor sociale de stat (prestaţii de asigurări sociale şi alte plăţi prevăzute de legislaţie);
g) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia;
h) ia măsuri pentru protecţia fondurilor de asigurări sociale;
i) asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public;
j) asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional pe baza codului personal de asigurări sociale;
k) certifică anual stagiul de cotizare pentru fiecare asigurat;
l) îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă;
m) furnizează date pentru reactualizarea cuantumului prestaţiilor în sistemul public în timpul execuţiei bugetare;
n) asigură aplicarea convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care Republica Moldova este parte;
o) dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări;
p) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale;
q) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi evidenţă;
r) asigură reprezentarea în faţa instanţelor de judecată în litigiile în care este implicată ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;
s) îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Articolul 50. Felurile răspunderii pentru încălcarea
prezentei legi
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Articolul 51. Contravenţii
(1) Constituie contravenţie următoarele fapte dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art.5 alin.(1);
b) nedepunerea la termen a declaraţiei de asigurare prevăzute la art.5 alin.(2);
c) nerespectarea cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite conform art.17 alin.(3) şi art.19;
d) nerespectarea metodologiei de încadrare în condiţii speciale de muncă conform art.18 alin.(2), (3) şi (4);
e) nerespectarea prevederilor art.21 şi 22 privind baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale;
f) necomunicarea modificării termenelor de plată potrivit prevederilor art.27;
g) nerespectarea prevederilor art.28 alin.(4) privind majorările de întîrziere la plata contribuţiei de asigurări sociale;
h) nerespectarea prevederilor privind obligaţia anunţării modificărilor survenite pentru acordarea de pensie;
i) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale Casei Naţionale şi ale caselor sale teritoriale documentele justificative şi actele de evidenţă, necesare stabilirii obligaţiilor de asigurări sociale.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin.(1) se sancţionează conform legii.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către organele de control ale Ministerului Finanţelor, Casei Naţionale şi ale caselor teritoriale.
(4) Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 52. Examinarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată
(1) Litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor judeca potrivit legii în a cărei bază a fost stabilit dreptul.
(2) Pînă la înfiinţarea completelor de judecată specializate în domeniul asigurărilor sociale, cererile privind raporturile de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi se fac la instanţele de judecată competente spre a le soluţiona conform legislaţiei anterioare.
Articolul 53. Înfiinţarea Casei Naţionale
La data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, se înfiinţează Casa Naţională.
Articolul 54. Numirea preşedintelui, constituirea Consiliului de Administraţie
şi aprobarea statutului Casei Naţionale
(1) În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Guvernul va numi preşedintele Casei Naţionale.
(2) În termen de 30 de zile de la numirea preşedintelui Casei Naţionale, se constituie Consiliul de Administraţie şi se aprobă statutul Casei Naţionale.
Articolul 55. Preluarea activităţilor şi a patrimoniului
(1) În termen de 2 luni de la data adoptării statutului său, Casa Naţională preia:
a) activităţile corespunzătoare de la Fondul Social, Departamentul pentru Pensii şi Asistenţă Socială, de la Centrul de Calculare a Pensiilor şi Indemnizaţiilor, de la organele teritoriale ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, învestite cu stabilirea şi plata pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, precum şi activităţile de la consiliile de expertiză medicală a vitalităţii din cadrul Ministerului Sănătăţii;
b) în administrare dotările, clădirile, spaţiile şi terenurile proprietate publică, utilizate sau aflate în administrarea structurilor prevăzute la lit.a), conform listei aprobate de Guvern.
(2) De la data constituirii Consiliului de Administraţie şi pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională:
a) organizează Casa de Asigurări Sociale a municipiului Chişinău, precum şi alte structuri teritoriale;
b) preia de la Fondul Social, pe bază de protocol şi bilanţ contabil, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi indicatorii aferenţi cheltuielilor de personal, în raport cu numărul personalului preluat, care se aplică pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi şi aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Personalul care va fi preluat de Casa Naţională şi de structurile sale teritoriale se consideră transferat de la instituţiile enumerate la alin.(1) lit.a).
(4) Pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale vor pune la dispoziţia Casei Naţionale localurile necesare funcţionării structurilor ei teritoriale, organizate conform prezentei legi.
(5) Pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională stabileşte codul personal de asigurări sociale şi modalităţile de atribuire a acestuia.
(6) Forma şi conţinutul declaraţiei privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, al declaraţiei de asigurare, al contractului de asigurare, precum şi al celorlalte documente necesare evidenţei drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale, se stabilesc de Casa Naţională.
(7) Pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională comunică conturile în care se virează sumele privind contribuţia de asigurări sociale.
(8) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională preia, pe bază de protocol şi conform bilanţului contabil, disponibilităţile băneşti, precum şi creanţele şi alte datorii ale sistemelor de asigurări sociale integrate sistemului public.
(9) La data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuţia de asigurări sociale suportată de asiguraţii cu contract individual de muncă din sistemul public nu va diminua venitul acestora.
(10) Menţinerea veniturilor asiguraţilor cu contract individual de muncă din sistemul public se realizează prin majorarea salariilor corespunzător cotei de contribuţie de asigurări sociale suportată în plus de către aceştia conform prezentei legi.
(11) Pentru asiguraţii care realizează venituri salariale lunare mai mari decît plafonul stabilit de 3 salarii medii lunare pe economie, majorarea prevăzută la alin.(10) se aplică la acest plafon.
(12) Suma reprezentînd contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asigurat nu se cuprinde în venitul lunar impozabil şi, respectiv, în cîştigul salarial, în funcţie de care se calculează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia individuală la fondul ajutorului de şomaj.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 56. Recuperarea sumelor încasate necuvenit
(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.
(2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale altele decît pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin.(1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de către instituţia care efectuează plata drepturilor de şomaj.
(3) Structurile teritoriale ale Casei Naţionale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin.(2).
(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul structurilor teritoriale ale Casei Naţionale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei structurii respective, care constituie titlu executoriu.
Articolul 57. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 iulie 2000, cu excepţia art.12 alin. (2), (3) şi (4), care vor fi puse în aplicare după achitarea tuturor datoriilor faţă de pensionari şi faţă de alţi beneficiari de prestaţii de asigurări sociale ce se acordă prin sistemul public.
(2) Guvernul:
a) în termen de 3 luni:
- va prezenta Parlamentului propuneri privind modificarea Legii nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, Codului fiscal nr.1163-XIII din
24 aprilie 1997, Legii nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal şi altor legi;
- va pune în concordanţă cu prezenta lege actele sale normative;
b) pe parcursul anului 2000, va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.
(3) Angajatorii persoane fizice şi juridice sînt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale şi a structurilor ei teritoriale datele şi documentele necesare atribuirii codului personal de asigurări sociale, ţinerii evidenţei stagiului de cotizare şi plăţii contribuţiilor de asigurări sociale conform unei metodologii elaborate de Casa Naţională.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nr.1359-XIII din 24 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
sus
Legea Parlamentului Republicii Moldova
N 426-XIII din 4 aprilie 1995
Legea contabilităţii*
(Monitorul Oficial N 87-90 23 mai 2003)
#G0(cu ultimele modificări din nr.1276-XV din 25.07.02)
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. - Prezenta lege stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi rapoartelor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare.
Art. 2. - Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul înţeles:
operaţiuni economice - cazuri ale activităţii de întreprinzător şi ale altor activităţi care influenţează asupra situaţiei financiare a agentului economic, instituţiei bugetare, adică asupra situaţiei patrimoniului, capitalului, obligaţiilor şi rezultatelor financiare ale acestora;
documente justificative - acte întocmite în scris, care adeveresc sau autentifică operaţiunile economice, inclusiv dispoziţiile şi permisiunile conducerii (proprietarului) agentului economic, instituţiei bugetare privind realizarea lor;
inventariere - controlul şi autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor materiale, altor bunuri, decontărilor şi obligaţiilor (datoriilor) agentului economic, instituţiei bugetare, precum şi evaluarea valorică a patrimoniilor;
cont contabil - unitate de bază, conform căreia se grupează şi se păstrează informaţia despre operaţiunile economice şi altă informaţie a contabilităţii;
conturi sintetice - reflectarea generalizată a operaţiunilor economice în valoare bănească;
conturi analitice - reflectarea detaliată a mijloacelor şi surselor atît în valoare bănească, cît şi numerică;
evidenţă sintetică şi analitică - evidenţă care se ţine respectiv pe conturile sintetice şi analitice;
plan de conturi contabile - totalitatea de conturi sintetice ale contabilităţii, stabilite în mod condiţionat conform anumitor criterii;
partidă dublă - înscriere a fiecărei operaţiuni economice în expresie bănească concomitent la debitul unui cont şi creditul altui cont în aceeaşi sumă;
partidă simplă - reflectare unilaterală a operaţiunii economice conform metodei “intrare-ieşire”;
registre contabile - tabele întocmite în mod special (jurnal-order), situaţie, tabel de calcul), în care se efectuează înregistrările contabile despre operaţiunile economice pe conturi;
standard contabil - document normativ care stabileşte reguli obligatorii sau recomandări pentru ţinerea contabilităţii în dezvoltarea prevederilor prezentei legi;
obligaţie financiară şi creditară - obligaţiile (împrumuturile primite, hîrtiile de valoare de credit, cambiile acordate etc.) care trebuie plătite în decursul unui ciclu operaţional normal (obişnuit) sau al unui an, dacă acest ciclu este mai mare de un an. Obligaţiile cu termenul mai mare de un an se clasifică la obligaţii pe termen lung;
patrimoniu - totalitatea activelor circulante şi extracirculante ale întreprinderii;
raport financiar - informaţie financiară sistematizată privind factorii ce influenţează activitatea agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, reflectînd datele evidenţei contabile, furnizînd utilizatorilor de informaţie date despre starea financiară, indicatorii activităţii şi fluxul mijloacelor băneşti pentru perioada de gestiune;
bilanţ contabil - formă a raportului financiar care caracterizează situaţia patrimonială şi financiară a agentului economic, instituţiei bugetare la finele ultimei zile a perioadei gestionare.
Art. 3. - Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune în baza căruia se determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:
a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate atît pentru necesităţile proprii, cît şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;
b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile;
c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional, executării bugetului, precum şi întocmirii raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale.
Art. 4. - Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie bunurile mobile şi imobile, reflectate în expresie naturală şi bănească, bunurile cu potenţial economic, mijloacele băneşti, hîrtiile de valoare, drepturile şi obligaţiile patrimoniale, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute, precum şi circulaţia şi modificările intervenite în urma efectuării operaţiunilor patrimoniale.
Art.5. - (1) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, denumite în continuare agenţi economici, instituţiile bugetare, avocaţii şi notarii sînt obligaţi să organizeze şi să ţină contabilitate proprie în modul stabilit de prezenta lege şi de actele normative respective.
(2) Conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul sînt obligaţi să numească prin ordin persoanele responsabile, în procesul exercitării funcţiilor lor, de organizarea, primirea, transmiterea şi păstrarea documentelor întocmite în cursul activităţii agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, precum şi să determine tipurile de documente care se elaborează în cadrul activităţii ştiinţifice, tehnice şi de producţie.
Art. 6. - Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează conform legislaţiei în vigoare.
Art. 7. - Contabilitatea se ţine în monedă naţională. Evidenţa stocurilor de producţie, mărfurilor şi altor valori materiale, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie numerică. În anumite subdiviziuni structurale ale agenţilor economici din comerţ şi din alimentaţia publică se admite ţinerea evidenţei numai în expresie bănească.
Art. 8. - Deţinerea de valori materiale şi mijloace băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate, sînt interzise.
Art. 9. - Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă metodologia contabilităţii, planurile de conturi unice, modelele registrelor contabile şi formularele rapoartelor financiare, normele metodologice privind întocmirea acestora, precum şi standardele contabile, care constituie titluri executorii pentru persoanele menţionate la art.5.
Art. 10. - În sistemul bancar planurile de conturi şi actele normative contabile se elaborează şi se aprobă de către Banca Naţională a Moldovei de comun acord cu Ministerul Finanţelor.
Art. 11. - Departamentul Statisticii de comun acord cu Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă formele tip ale documentelor jusitificative şi modul lor de întocmire.
Art. 12. - Actele normative, care reglementează modul ţinerii contabilităţii şi rapoartelor financiare, elaborate de autorităţile administraţiei publice şi de organizaţiile obşteşti, trebuie să fie coordonate cu subdiviziunea Ministerului Finanţelor, care coordonează metodologia contabilităţii şi rapoartelor financiare, şi publicate în modul stabilit.
Art. 13. - În scopul dezbaterii şi elaborării propunerilor privind chestiunile contabilităţii şi rapoartelor financiare cu caracter problematic, pe lîngă Ministerul Finanţelor activează Consiliul metodologic consultativ, atribuţiile şi componenţa căruia sînt aprobate de Guvern.
Capitolul II
REGULILE DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII ŞI ÎNTOCMIRII
RAPOARTELOR FINANCIARE
Art.14. - (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii sînt obligaţi să ţină contabilitatea în conformitate cu prezenta lege, cu standardele naţionale de contabilitate, cu politica de contabilitate acceptată.
(2) Agenţii economici, avocaţii, notarii pot utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă dacă:
a) activitatea lor este bazată pe munca individuală a membrilor unei familii, iar numărul mediu anual de angajaţi atraşi din exterior nu va depăşi numărul mediu anual al acestor membri;
b) volumul anual al vînzărilor nete sau valoarea totală de bilanţ a mijloacelor fixe nu va depăşi limita stabilită de Guvern.
(3) Agenţii economici, avocaţii, notarii pot utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat al partidei duble dacă numărul mediu anual de angajaţi, volumul anual al vînzărilor nete şi valoarea totală a bilanţului nu vor depăşi limitele stabilite de Guvern.
(4) Agenţii economici, avocaţii, notarii care nu cad sub incidenţa alin.(2) şi (3) vor utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul complet al partidei duble.
(5) Agenţii economici, avocaţii, notarii care au dreptul să utilizeze, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă pot opta pentru sistemul simplificat sau complet al partidei duble, iar cei care au dreptul să utilizeze, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat al partidei duble pot opta pentru sistemul complet al partidei duble.
(6) Condiţiile şi modul de ţinere a evidenţei activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) conform partidei simple se stabilesc de Guvern.
(7) Dacă agentul economic, avocatul, notarul care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă sau sistemul simplificat al partidei duble vor depăşi, timp de 2 ani consecutivi, limitele prevăzute la alin.(2) sau (3), acest agent, avocat, notar vor fi obligaţi să schimbe modul de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare pentru următoarele perioade.
(8) Dacă agentul economic, avocatul, notarul care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble nu va depăşi, timp de 2 ani consecutivi, limitele prevăzute la alin.(2) sau (3), acest agent, avocat, notar îşi va putea schimba modul de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare pentru următoarele perioade.
Art. 15. - (1) Pentru a ţine contabilitatea este necear de a asigura:
a) confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea şi continuitatea înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice în perioada gestionară;
b) corectitudinea atribuirii veniturilor la perioada gestionară, în care ele au fost obţinute, şi cheltuielilor incluse în componenţa cheltuielilor de fabricare şi circulaţie, la perioada gestionară, în care ele au fost efectuate, indiferent de perioada achitării lor;
c) identitatea datelor evidenţei analitice, totalurilor şi soldurilor pe conturile evidenţei sintetice, precum şi indentitatea totalurilor şi soldurilor debitoare şi creditoare la data de întîi a fiecărei luni;
d) invariabilitatea politicii de contabilitate (metodologia de înregistrare a operaţiunilor economice) pe întreg parcursul anului gestionar.
(2) Modificările politicii de contabilitate pot fi posibile în cazurile:
a) modificărilor situaţiei economice, inclusiv ca urmare a adoptării unei noi legislaţii sau perfecţionării celei în vigoare (interzicerea sau limitarea unei sau altei activităţi, modificarea condiţiilor contractelor încheiate cu consumatorii, restructurarea surselor de formare a resurselor financiare, înăsprirea sau liberalizarea regimului de impozitare etc.);
b) modificărilor în sistemul normativ de reglare a contabilităţii;
c) elaborării unor noi procedee şi metode de ţinere a contabilităţii.
(3) Atît politica de contabilitate, cît şi modificările ei se legalizează prin dispoziţie (ordin), indicîndu-se data aplicării.
(4) Modificările politicii de contabilitate a agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului care au intervenit pe parcursul anului gestionar, precum şi pe parcursul anului gestionar comparativ cu anul precedent celui gestionar, urmează să fie explicate în raportul financiar.
Capitolul III
DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE
Art. 16. - Drept bază pentru înscriere în registrele contabile servesc documentele justificative, întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil - nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţii, notarii utilizează forme tip de documente justificative, aprobate de Departamentul Statisticii. Pentru unele cazuri se aplică forme elaborate de sine stătător.
Art. 17. - Răspunderea pentru asigurarea controlului asupra operaţiunilor economice efectuate şi înregistrarea lor în documentele justificative o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul.
Art. 18. - Documentele de casă, bancare şi de decontare, obligaţiile financiare şi creditare se semnează de două persoane cu drept de semnare conform listei specimenelor, semnate de conducătorul şi contabilul-şef ai agentului economic, instituţiei bugetare: prima semnătură - a conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau a adjuncţilor lui, a doua - a şefului serviciului contabil (adjuncţilor lui) sau a reprezentantului autorizat al unei firme de audit căreia, conform contractului, i s-au încredinţat funcţiile serviciului contabil al agentului economic, instituţiei bugetare. În fondurile de investiţii şi companiile fiduciare de tip trast, unde funcţiile serviciului contabil se încredinţează depozitarului, a doua semnătură pe documentele indicate revine persoanei responsabile autorizate a depozitarului. În gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi în cazul agenţilor economici cu statut de persoană fizică, în lipsa postului de contabil, ambele semnături pe documentele menţionate se efectuează de proprietar sau de persoanele autorizate prin hotărîre a fondatorilor şi se confirmă, de regulă, cu ştampila agentului economic. Avocaţii şi notarii, în lipsa funcţiei de contabil, efectuează ambele semnături pe documentele menţionate şi le certifică cu ştampila lor.
Art. 19. - Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea valorilor materiale, mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare, fără semnătura şefului serviciului contabil, sînt considerate nevalabile pentru executori.
Art. 20. - Operaţiunile ce ţin de primirea şi eliberarea valorilor materiale şi altor obiecte de patrimoniu, precum şi a mijloacelor băneşti, se întocmesc sub formă de document justificativ, iar persoanele fizice şi reprezentanţii persoanelor juridice participante primesc copia documentului justificativ pregătită conform legislaţiei. Obligaţia asigurării cu copii a participanţilor la operaţiunea economică revine agentului economic, instituţiei bugetare care efectuează operaţiunea.
Art. 21. - (1) Documentele justificative, inclusiv purtătorii de informaţie pe hîrtie sau automată, trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţile de măsură ale operaţiunii economice (în expresie naturală şi bănească); denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile personale şi lizibile ale acestora.
(2) În funcţie de natura operaţiunii economice şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei, în documentele justificative pot fi incluse elemente suplimentare în modul stabilit.
Art. 22. - (1) Nu sînt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile. Corectarea greşelii trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează documentul, cu indicarea datei corectării.
(2) Nu se admit corectări în documentele băneşti de casă şi bancare.
Art. 23. - Responsabilitatea pentru întocmirea la timp şi calitativă a documentelor justificative, pentru autenticitatea datelor ce se conţin în ele, precum şi pentru transmiterea lor în termenele stabilite în contabilitate, conform registrului de predare-preluare a documentelor, pentru înregistrare contabilă, o poartă persoanele care întocmesc şi semnează aceste documente.
Art.24. - Termenele de păstrare şi modul de transmitere a documentelor justificative se stabilesc prin ordinul conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau de către avocat, notar, în conformitate cu cerinţele stabilite de Serviciul de Stat de Arhivă.
Art. 25. - Documentele justificative, registrele contabile, rapoartele financiare contabile se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sînt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit. Răspunderea pentru asigurarea păstrării lor în arhivă o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.
Art. 26. - Pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor contabile solicită reconstituirea acestora în termen de 2 luni de la constatare.
Capitolul IV
REGISTRELE CONTABILE
Art. 27. - Informaţia care se conţine în documentele justificative, necesară pentru înregistrarea contabilă, este acumulată în documentele de stocare şi sistematizată în registrele contabile în baza formulelor contabile. Informaţia despre operaţiunile economice efectuate într-o perioadă anumită de timp se trece în raportul financiar.
Art. 28. - Registrele contabile se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încît să permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor economice efectuate.
Art. 29. - Persoanele fizice şi juridice, inclusiv avocaţii şi notarii, care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor sînt obligate să asigure respectarea normelor contabile, stocarea şi păstrarea sub forma suporţilor tehnici a datelor înregistrate în contabilitate, precum şi controlul lor. Informaţia rezultativă de la purtătorii de informaţie automată se întocmeşte sub formă de documente de ieşire.
Art. 30. - Unităţile de informatică poartă răspundere pentru prelucrarea cu exactitate a datelor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.
Capitolul V
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII
Art. 31. - Organizarea contabilităţii ţine de împuternicirile agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul.
Art. 32. - Conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul sînt obligaţi să creeze condiţii necesare pentru ţinerea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea la termen a rapoartelor financiare, să asigure executarea riguroasă de către toate subdiviziunile şi serviciile, care au atribuţie la evidenţă, a cerinţelor şefului serviciului contabil privitor la modul de întocmire a documentelor şi furnizare a informaţiei pentru evidenţă.
Art. 33. - (1) Persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, organizează, ţin contabilitatea şi întocmesc rapoartele financiare prin intermediul şefului serviciului contabil, contabilului-şef, directorului financiar-contabil, care de regulă trebuie să aibă studii superioare sau medii de specialitate.
(2) La agenţii economici funcţiile contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare pot fi îndeplinite de o firmă de audit în bază de contract. În acest caz firma de audit nu poate confirma raportul financiar anual al agentului economic.
Art. 34. - Şeful serviciului contabil asigură controlul înregistrării pe conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice efectuate şi respectarea metodologiei contabilităţii.
Art. 35. - Ordinele de angajare, transferare şi eliberare din funcţie a gestionarilor şi lucrătorilor contabilităţii se fac cu acordul serviciului contabil.
Art. 36. - Şefului serviciului contabil i se interzice să primească spre executare documente privind operaţiunile economice ce contravin actelor normative, fapt despre care el informează în scris conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului cărora ulterior le revine răspunderea pentru aceasta.
Art. 37. - Şeful serviciului contabil se supune nemijlocit conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, iar în chestiunile privind metodologia contabilităţii şi rapoartelor financiare - organelor financiare raionale (municipale).
Art. 38. - Cu eliberarea din funcţie a şefului serviciului contabil, toate dosarele se transmit şefului serviciului contabil nou-numit sau şefului serviciului contabil interimar, numit prin ordin de către conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, de avocat, notar. Concomitent se efectuează controlul ţinerii contabilităţii, autenticităţii rapoartelor financiare, întocmindu-se un act, aprobat de conducătorul agentului economic instituţiei bugetare, de avocat, notar.
Capitolul VI
INVENTARIEREA
Art. 39. - (1) Agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţii, notarii sînt obligaţi să efectueze periodic inventarierea patrimoniului, decontărilor şi obligaţiilor pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare.
(2) Obiectele şi termenele de efectuare a inventarierii se stabilesc de conducerea agentului economic, instituţiei bugetare, de avocat, notar.
Art. 40. - Efectuarea inventarierii este obligatorie pentru agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţi, notari:
a) la începutul activităţii;
b) cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, la încheierea exerciţiului financiar. În cazul agenţilor economici cu activitate complexă, inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv;
c) din iniţiativa conducătorului;
d) în caz de înlocuire a gestionarului - în ziua predării-preluării gestiunii;
e) în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum şi în caz de deteriorare a bunurilor - imediat după depistarea acestora;
f) în caz de incendiu sau calamitate naturală (inundaţie, cutremur de pămînt etc.) - imediat după stingerea incendiului sau după încetarea calamităţii naturale;
g) la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de mărfuri şi materiale etc.;
h) în cazul reorganizării, lichidării sau încetării activităţii;
i) în cazul modificării preţurilor;
j) în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii altor organe prevăzute de lege;
k) ori de cîte ori sînt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, ce pot fi stabilite cu certitudine numai prin inventariere.
Art. 41. - Modul de efectuare a inventarierii, precum şi excepţiile de la regulile de bază de inventariere, se aprobă de Ministerul Finanţelor, cu excepţia cazurilor cînd aceste reguli se stabilesc de alte organe abilitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 42. - Diferenţele, depistate în timpul inventarierii şi în timpul altor controale ale bunurilor şi mijloacelor băneşti, se reglementează şi se înregistrează în evidenţa contabilă în felul următor:
a) plusurile de bunuri şi mijloace băneşti, precum şi diferenţele valorice favorabile, obţinute în urma compensării lipsurilor cu plusuri, se înregistrează ca majorare a veniturilor sau a finanţărilor;
b) lipsurile de bunuri şi mijloace băneşti se trec la cheltuielile perioadei de gestiune sau la reducerea finanţării cu sumele respective;
c) lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite, precum şi prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor, se atribuie persoanelor vinovate, fiind evaluate la preţurile de piaţă la data depistării lipsurilor;
d) în cazul cînd nu sînt identificate persoanele vinovate, prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite, se trec la cheltuielile perioadei de gestiune sau la reducerea finanţării cu sumele respective.
Capitolul VII
RAPORTUL FINANCIAR
Art. 43. - (1) Raportul financiar anual include bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexele la rapoartele financiare, nota explicativă la rapoartele financiare.
(2) Raportul financiar trimestrial include bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.
Art. 44. - (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble sînt obligaţi să întocmească rapoartele financiare trimestriale şi anuale.
(2) Persoanele fizice, inclusiv avocaţii, notarii întocmesc declaraţia privind veniturile reale obţinute şi cheltuielile efectuate în anul care a expirat.
(3) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă prezintă rapoartele financiare în modul stabilit de Guvern.
Art. 45. - Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an, cu excepţia primului an de activitate, cînd acesta începe la data înregistrării agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului.
Art. 46. - Modificările raportului financiar, care se referă atît la anul în curs, cît şi la anul trecut (după aprobarea raportului financiar), se includ în raportul financiar, întocmit pe perioada gestionară, în care au fost depistate denaturări ale datelor ei.
Art. 47. - În caz de încetare a activităţii persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, sînt obligate, în termen de 2 luni de la data încheierii operaţiunilor de lichidare, să prezinte raportul financiar de lichidare, confirmată de o organizaţie de audit în conformitate cu legea, iar rapoartele financiare, registrele şi celelalte documente, care justifică operaţiunile economice, să le predea la arhivele statului.
Capitolul VIII
MODUL DE PREZENTARE A RAPOARTELOR FINANCIARE
Art. 48. - (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble prezintă raportul financiar:
a) organelor financiare raionale (municipale) conform locului de înregistrare;
b) proprietarului în conformitate cu documentele constitutive (întreprinderile de stat prezintă raportul financiar organelor autorizate să administreze proprietatea de stat la cerinţa lor).
(2) Raportul financiar poate fi prezentat altor autorităţi publice, băncilor care acordă credite şi altor organizaţii interesate în baza acordului cu agentul economic.
Art. 49. - (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble sînt obligaţi să prezinte:
a) raportul financiar trimestrial la termen de la data de 15 şi pînă la 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar;
b) raportul financiar anual la termen de la 25 ianuarie pînă la 31 martie ale anului următor, după anul gestionar.
(2) Termenul concret de prezentare a raportului financiar se stabileşte de către organele financiare raionale (municipale), în funcţie de mărimea agentului economic.
Art. 50. - Organele financiare raionale (municipale) primesc, verifică şi generalizează rapoartele financiare de la toate persoanele juridice situate în raion (municipiu), cu excepţia instituţiilor bugetare, şi prezintă Ministerului Finanţelor rapoartele financiare centralizatoare în termenele şi modul stabilite de acesta.
Art. 51. - Ministerul Finanţelor asigură întocmirea raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale şi o prezintă Guvernului în modul stabilit.
Art. 52. - Obiectul principal al bilanţului pe ansamblul economiei naţionale îl constituie patrimoniul naţional, care se află în proprietate publică şi privată.
Art. 53. - Raportul financiar anual al agentului economic se examinează în conformitate cu documentele constitutive şi se confirmă de o organizaţie de audit conform legislaţiei în vigoare.
Art. 54. - Instituţiile bugetare şi agenţii economici ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite bugetare prezintă la organul ierarhic superior un exemplar al raportului financiar trimestrial şi anual, în termenele stabilite de acesta.
Art. 55. - Ministerele, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale prezintă rapoartele financiare trimestriale şi anuale centralizatoare, în termenele şi modul stabilite de Ministerul Finanţelor.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI
Art. 56. - Persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi, care se eschivează de la ţinerea contabiltăţii, care aplică incorect standardele şi alte acte normative privind contabilitatea, precum şi cele care falsifică premeditat raportul financiar, sînt trase la răspundere, după caz, disciplinară, materială, de avere, administrativă sau penală conform legislaţiei în vigoare.
Art. 57. - Încheierea asupra corespunderii ţinerii contabilităţii standardelor aprobate şi altor acte normative sînt în drept să o facă numai organele cărora le sînt încredinţate funcţiile de organizare a contabilităţii şi de coordonare a metodologiei ei.
__________________________________
*Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1546-XIII din 25.02.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 26-27, art. 170.
Modificată prin Legile Republicii Moldova:
1) nr.757-XV din 21.12.01 - Monitorul Oficial, 2002, nr. 17-19, art. 58;
2) nr.1276-XV din 25.07.02 - Monitorul Oficial, 2002, nr. 117-119, art. 958.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
sus
|
|
 |
