vint m/s
ветер м/c wind m/s
New-York
London
Paris
Moskow
Beijing
Tokyo
Sidney
Regulamentele interne

REGULAMENTUL INTERN

al Î.S. „Aeroportul Internaţional Mărculeşti”

I. DISPOZIŢII GENERALE
1.1. Una din obligaţiile de bază ale salariaţilor este respectarea disciplinei muncii.
1.2. Disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare
stabilite în conformitate cu Codul muncii, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective
şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern
al unităţii.
1.3. Disciplina de muncă se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condiţiilor economice,
sociale, juridice şi organizatorice necesare prestării unei munci de înaltă productivitate, prin formarea unei
atitudini conştiente faţă de muncă, prin aplicarea de stimulări şi recompense pentru muncа conştiincioasă,
precum şi de sancţiuni în caz de comitere a unor abateri disciplinare.
1.4. Prezentul Regulament intern este elaborat în conformitate cu articolele 198 – 199 din Codul muncii şi are
ca scop contribuirea la întărirea disciplinei muncii, folosirea raţională şi eficientă a timpului de muncă, creşterea
productivităţii şi eficienţei muncii la unitate.
II. MODUL DE ANGAJARE A SALARIAŢILOR ŞI DE
ÎNCETARE A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
2.1. Angajarea la serviciu se face prin încheierea unui contract individual de muncă.
2.2. La încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului
următoarele documente:
a) buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
b) carnetul de muncă, cu excepţia cazurilor cînd persoana se încadrează în cîmpul muncii pentru prima dată
sau se angajează la o muncă prin cumul;
c) documentele de evidenţă militară – pentru recruţi şi rezervişti;
d) diploma de studii, certificatul de calificare ce confirmă pregătirea specială – pentru profesiile care cer
cunoştinţe sau calităţi speciale;
e) certificatul medical, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
2.3. Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă şi îşi produce efectele din ziua semnării, dacă
contractul nu prevede altfel.
2.4. Angajarea se legalizează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, care este emis în baza
contractului individual de muncă negociat şi semnat de părţi.
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de angajare se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură.
2.5. La angajare sau la transferare a salariatului la o altă muncă, conform prevederilor Codului muncii,
angajatorul este obligat:
a) să-i aducă la cunoştinţă regulamentul intern al unităţii şi contractul colectiv de muncă;
b) să-l familiarizeze cu tehnica securităţii, igiena muncii, măsurile de securitate antiincendiară şi cu alte reguli
de protecţie a muncii.
2.6. Pentru toţi salariaţii care lucrează în unitate mai mult de 5 zile lucrătoare se ţin carnete de muncă în
modul stabilit de legislaţia în vigoare.
2.7. Contractul individual de muncă poate înceta:
a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art.82 din Codul muncii);
b) la iniţiativa uneia dintre părţi (art.85 şi 86 din Codul muncii).
2.8. Încetarea contractului individual de muncă se legalizează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea)
angajatorului.
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului privind încetarea contractului individual de muncă se
aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură.
2.9. Angajatorul este obligat să-i restituie salariatului carnetul de muncă, efectuînd în modul stabilit înscrierea
cu privire la motivele încetării contractului individual de muncă. Înscrierile cu privire la motivele încetării
contractului individual de muncă se efectuează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare,
indicîndu-se articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare din lege.
2.10. Ziua încetării contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă a salariatului.
III. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE DE BAZĂ ALE SALARIAŢILOR
3.1. Salariatul are dreptul:
a) la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, în modul stabilit
de Codul muncii;
b) la muncă, conform clauzelor contractului individual de muncă;
c) la un loc de muncă, în condiţiile prevăzute de standardele de stat privind organizarea, protecţia şi igiena
muncii, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective;
d) la achitarea la timp şi integrală a salariului, în corespundere cu calificarea sa.
e) la odihnă, asigurată prin stabilirea duratei normale a timpului de muncă, prin acordarea zilelor de repaus şi
de sărbătoare nelucrătoare, a concediilor anuale plătite;
f) la informare deplină şi veridică despre condiţiile de muncă şi cerinţele faţă de protecţia şi igiena muncii la
locul de muncă;
g) la formare profesională, reciclare şi perfecţionare, în conformitate cu Codul muncii şi cu alte acte
normative;
h) la libera asociere în sindicate, inclusiv la constituirea de organizaţii sindicale şi aderarea la acestea pentru
apărarea drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale legitime;
i) la apărare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale
legitime;
g) la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective de muncă, în modul stabilit de Codul
muncii şi de alte acte normative;
k) la asigurarea socială şi medicală obligatorie, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare;
3.2. Salariatul este obligat:
a) să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă;
b) să îndeplinească normele de muncă stabilite;
c) să respecte regulamentul intern al unităţii;
d) să respecte disciplina muncii;
e) să respecte cerinţele de protecţie şi igienă a muncii;
f) să manifeste o atitudine gospodărească faţă de bunurile angajatorului şi ale altor salariaţi;
g) să informeze de îndată angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre orice situaţie care prezintă pericol
pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau pentru integritatea patrimoniului angajatorului;
IV. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI
4.1. Angajatorul are dreptul :
a) să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă cu salariaţii în modul
şi în condiţiile stabilite de Codul muncii şi de alte acte normative;
b) să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de
bunurile angajatorului;
c) să stimuleze salariaţii pentru munca eficientă şi conştiincioasă;
d) să tragă salariaţii la răspundere disciplinară şi materială în modul stabilit de Codul muncii şi de alte acte
normative;
e) să emită acte normative la nivel de unitate;
f) să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să adere la ele;
4.2. Angajatorul este obligat:
a) să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv d
k) să efectueze asigurarea socială şi medicală obligatorie a salariaţilor în modul prevăzut de legislaţia în
vigoare;
l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de Codul muncii, de alte acte normative, de convenţiile colective, de
contractul colectiv şi de cel individual de muncă.
V. REGIMUL DE MUNCĂ
5.1. Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor unităţii nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă.
5.2. Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii şi de alte circumstanţe, în
conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de
muncă.
5.3. Prin acordul dintre salariat şi angajator se poate stabili, atît la momentul angajării la lucru, cît şi mai tîrziu,
ziua de muncă parţială sau săptămîna de muncă parţială.
Retribuirea muncii în cazurile prevăzute la alin.(1) se efectuează proporţional timpului lucrat sau în funcţie de
volumul lucrului făcut.
5.4. La unitate se stabilieşte săptămîna de lucru de 5 zile, cu două zile de repaus.
5.5. Durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore.
Cu acordul scris al salariatului se permite stabilirea programelor individualizate de muncă, cu un regim flexibil
al timpului de muncă.
5.6. Lucrul începe la ora 8.00 şi se termină la ora 17.00.
5.7. Durata muncii zilnice în ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu o oră pentru toţi salariaţii
unităţii, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit, conform art.96 din Codul muncii, durata redusă a timpului de
muncă sau, conform art.97 din Codul muncii, ziua de muncă parţială.
5.8. Angajatorul ţine, în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv
a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare.
VI. REGIMUL DE ODIHNĂ
6.1. În cadrul programului zilnic de muncă, salariaţilor li se acordă o pauză de masă cu o durată de 1 oră, cu
începere de la ora 12.00 pînă la ora 13.00.
6.2. Pauza de masă nu se include în timpul de muncă.
6.3. Durata repausului zilnic, cuprinsă între sfîrşitul programului de muncă într-o zi şi începutul programului
de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decît durata dublă a timpului de muncă zilnic.
6.4. Repausul săptămînal se acordă timp de 2 zile consecutive – sîmbătă şi duminică.
6.5. La unitate se stabilesc următoarele zile de sărbătoare nelucrătoare, cu menţinerea salariului mediu:
a) 1 ianuarie – Anul Nou;
b) 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
c) 8 martie – Ziua internaţională a femeii;
d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte (Paştele Blajinilor);
f) 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
g) 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
h) 27 august – Ziua Independenţei;
i) 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;
h) 25 decembrie – Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului,
oraşului, comunei, satului.
6.6. Tuturor salariaţilor unităţii li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 28 de zile
calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.
6.7. Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă
la unitate.
6.8. Concediul de odihnă anual pentru următorii ani de muncă se acordă salariatului, în baza unei cereri
scrise, conform programării stabilite.
6.9. Programarea concediilor de odihnă anuale pentru anul următor se face de angajator, de comun acord cu
reprezentanţii salariaţilor, cu cel puţin 2 săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an calendaristic.
6.10. Concediul de odihnă anual poate fi acordat integral sau, în baza unei cereri scrise a salariatului, poate fi
divizat în părţi, una dintre care va avea o durată de cel puţin 14 zile calendaristice.
6.11. Concediul de odihnă se acordă salariaţilor anual conform programării stabilite.
6.12. Din motive familiale şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate
acorda, cu consimţămîntul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice, în
care scop se emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre).
6.13. Salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea)
angajatorului, numai cu acordul scris al salariatului.
În caz de rechemare, salariatul trebuie să folosească restul zilelor din concediul de odihnă după ce a încetat
situaţia respectivă sau la o altă dată stabilită prin acordul părţilor în cadrul aceluiaşi an calendaristic.
Refuzul salariatului de a-şi folosi partea rămasă a concediului de odihnă anual este nul.
6.14. La prezentarea actelor respective, salariaţii beneficiază de concediu suplimentar plătit pe motive
familiale, exprimat în zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
a) căsătoria salariatului – 3 zile;
b) căsătoria copilului salariatului – 1 zi;
c) naşterea ori înfierea copilului – 1 zi;
d) decesul părinţilor, soţului (soţiei), copilului – 3 zile;
e) decesul rudelor de gradul II – 1 zi;
f) mamelor care au copii în clasele I şi II – 1 zi la începutul anului şcolar;
g) încorporarea în rîndurile Armatei Naţionale a membrului familiei – 1 zi.
VII. STIMULĂRI PENTRU SUCCESE ÎN MUNCĂ
7.1. Pentru succese în muncă, angajatorul poate aplica salariatului stimulări sub formă de:
a) mulţumiri;
b) premii;
c) cadouri de preţ;
d) diplome de onoare.
7.2. Stimulările se consemnează într-un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) al angajatorului şi se aduc la
cunoştinţa colectivului de muncă.
VIII. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA DISCIPLINEI DE MUNCĂ
8.1. Pentru încălcarea disciplinei de muncă faţă de salariat pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. g)-r) din Codul muncii).
8.2. Pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decît o singură sancţiune disciplinară.
8.3. La aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul va ţine cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi
de alte circumstanţe obiective.
8.4. Pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă
privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de
un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.
În funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de
serviciu.
8.5. Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), în care se indică în mod
obligatoriu:
a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii;
b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
c) organul în care sancţiunea poate fi contestată.
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare se comunică salariatului, sub semnătură. Refuzul
salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un
reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare poate fi contestat de salariat în instanţa de judecată.
8.6. Termenul de validitate a sancţiunii disciplinare constituie un an din ziua aplicării. Dacă pe parcursul
acestui termen salariatul nu va fi supus unei noi sancţiuni disciplinare, se consideră că sancţiunea disciplinară
nu i-a fost aplicată.
Angajatorul este în drept să revoce sancţiunea disciplinară în decursul unui an din proprie iniţiativă, la
rugămintea salariatului, la demersul reprezentanţilor salariaţilor sau al şefului nemijlocit al salariatului.
În interiorul termenului de validitate a sancţiunii disciplinare, salariatului sancţionat nu i se aplică stimulări
prevăzute la art.203 din Codul muncii şi în pct.7.1 din prezentul Regulament.
IX. PROTECŢIA ŞI IGIENA MUNCII
9.1. Organizarea protecţiei muncii la unitate se efectuează în conformitate cu prevederile Codului muncii,
Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 şi altor acte normative din domeniul protecţiei
muncii.
9.2. Fiecare salariat are dreptul:
a) să aibă un loc de muncă corespunzător normelor de protecţie a muncii;
b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de muncă, despre existenţa riscului de
vătămare a sănătăţii şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc;
c) să refuze efectuarea lucrărilor în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţă sau sănătate, pînă la înlăturarea
acestuia;
d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament de protecţie individuală şi colectivă în modul
stabilit;
e) să fie instruit în domeniul protecţiei muncii;
9.3. Salariatul are următoarele obligaţii în domeniul protecţiei muncii:
a) să respecte instrucţiunile de protecţie a muncii corespunzătoare activităţii desfăşurate;
b) să utilizeze mijloacele de protecţie individuală din dotare conform destinaţiei;
c) să-şi desfăşoare activitatea fără a pune în pericol atît persoana proprie, cît şi ceilalţi salariaţi;
d) să nu ridice, să nu deplaseze, să nu distrugă dispozitivele de protecţie, de semnalizare şi de avertizare, să
nu împiedice aplicarea metodelor şi procedeelor de reducere sau eliminare a influenţei factorilor de risc;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice defecţiune tehnică sau altă situaţie în care nu
sînt respectate cerinţele de protecţie a muncii;
f) să-şi întrerupă activitatea la apariţia unui pericol iminent de accidentare şi să anunţe imediat despre
aceasta conducătorul său nemijlocit;
g) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice accident sau îmbolnăvire la locul de muncă.
9.4. Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest
domeniu:
a) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii;
b) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii;
c) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă;
d) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate;
e) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii
sale la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor preventive necesare;
f) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii, inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru
protecţia muncii;
g) să elaboreze şi să aprobe, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, instrucţiuni cu privire la protecţia
muncii, corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă;
h) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru, precum şi păstrarea,
întreţinerea, repararea, curăţarea şi dezintoxicarea acestuia;
i) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie;
g) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare;
k) să asigure publicitatea, cercetarea, evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor
de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;
l) să asigure, în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă, acordarea primului ajutor şi
transportarea salariaţilor în instituţii medicale;
9.5. Cheltuielile aferente realizării măsurilor de protecţie şi igienă a muncii sînt finanţate integral din
mijloacele proprii ale unităţii.
X. DISPOZIŢII FINALE
10.1. Subiectele nereglementate de prezentul Regulament intern sunt reglementate de legislaţia în vigoare.
10.2. Prezentul Regulament intern se aduce la cunoştinţa tuturor salariaţilor unităţii, sub semnătură, şi
produce efecte juridice pentru aceştia de la data încunoştinţării. Salariaţii familiarizaţi cu prezentul Regulament
intern confirmă acest fapt prin depunerea semnăturii în Lista salariaţilor familiarizaţi cu Regulamentul intern (se
anexează) care este parte integrantă a acestuia.
10.3. Prezentul Regulament intern se afişează în toate subdiviziunile structurale ale unităţii.